Vă spun de pe acum că am să scriu fără prea multe menajamente. Am să scriu cum îmi vine, pentru că sunt încă îngrozită, șocată de ce s-a întâmplat azi la Brașov.
Pentru cine nu știe, o femeie religioasă (religia nu are importanță), dintre cele care umblă cu basma și cred că avortul e o crimă și ajung să facă atâția plozi câți “le dă Domnul” a luat-o azi razna și și-a decapitat bebelușul de șase luni. Da, exact. Și-a omorât copilul. Inimaginabil. Inimaginabil și înspăimântător, mai ales prin felul în care a făcut-o. Femeia avea încă vreo șase sau șapte copii și mai era și gravidă. Evident, stătea acasă, mamă de profesie.
Cred că femeia asta e o victimă.
O victimă a religiozității și a așa-ziselor “precepte morale” cu care vine la pachet. O femeie care nu a mai putut duce presiunea de a fi perfectă – nevasta perfectă, mama perfectă, supusa perfectă a Domnului. O femeie care a clacat.
Nu spun că nu e vinovată. Este. Dar e o vină la care sunt părtași imbecilii care au îndoctrinat-o.
Cred că femeia asta ar fi fost oarecum OK și cred că sigur nu ar fi ajuns la așa ceva dacă nu ar fi fost obligată de religie să facă ceva ce nu era făcută să facă – mulți, prea mulți copii - și să îndure ani și ani de zile, cu supunere, umilință, pioșenie și fără să crâcnească greutățile uriașe pe care le presupune creșterea lor. Sunt femei care se simt copleșite de un singur copil, dar ea, cu atâția? Cred că femeia asta a trăit ani de zile ceva inimaginabil. Mă gândesc doar ce înseamnă să ștergi la fund un plod care urlă, în vreme ce altul se urcă pe undeva și te temi să nu-și spargă capul, altul se bate cu încă unul, și mai vreo doi trebuie îmbrăcați pentru grădiniță sau pregătiți de școală, plus maldăre de rufe de spălat, gătit la cazan în fiecare zi și curățenie. Toate astea, să le facă un singur om, în fiecare zi, în același timp! Cum?
În mod sigur, biata ființă nu e nici foarte stabilă emoțional – trebuie să ai ceva, ceva tratabil la psihiatrie, ca să ajungi să-ți omori copilul. Dar, ca să afli că e ceva în neregulă cu tine, nu trebuie să te duci la pastor, popă sau muftiu, ci la medic! Iar medicul nu-ți va spune “rabdă, că Domnul te încearcă“, așa cum spun șarlatanii tradiționali îmbrăcați în cearșafuri sau hoții la costum ai religiilor protestante și neo, ci va recomanda tratament, ajutor, repaus, terapie!
Că oamenii vor să creadă că există viață după moarte, OK. Că vor să creadă că au un tati atotputernic, dar invizibil și mut, OK. Că vor să se țină de mânuțe, să aprindă luminițe și să cânte osanale, la fel de OK. Dar să ajungă să îndure chiar orice și să sufere ca găinile ouătoare în baterii pentru că popii diverselor culte îi amenință cu furia lui Dumnezeu, asta nu mai e OK.
Ca astfel de tragedii să nu se întâmple, statul ar trebui să interzică religiilor să pretindă oamenilor conduite specifice, care ies din normal. Cum să nu lași o femeie să decidă ce face cu corpul ei? Cum să îndrăznești să obligi pe cineva să se împuieze fără încetare, chiar dacă persoana respectivă nu e pregătită și nu-și dorește așa ceva? Cum să spui cuiva să rabde, că e test de la Dumnezeu, în loc să îndrumi amărâtul depresiv la psiholog?
Și cel mai bine ar fi ca oamenii să fie feriți de îndoctrinare. Iar religia să zboare din școli. Că nu are ce căuta în mințile copiilor noștri.
Ce nu e clar?
Religia ucide.
Ai dreptate, insa (din pacate) ea va fi singura condamnata. Si de justitie, si de catre societate.
Ea trebuie tratată, în primul rând. Iar imbecilii de șamani ar trebui judecați și băgați în pușcărie, măcar un an de căciulă. Să vadă cum e!
Oamenii nu trebuie feriti de indoctrinare, ca asta echivaleaza cu a-i inchide intr-un norisor roz si curat. Oamenii trebuiesc invatati sa se fereasca singuri de indoctrinare. Cum ? Invatandu-i sa gandeasca critic : iar asta ar trebui sa-i invete inca din primele clase de scoala ( despre familie, nu mai vorbesc ).
Din pacate, scoala ii invata doar cum sa invete, nu si cum sa gandeasca ( ii invata eventual Ce sa gandeasca… )
Când sunt mici, trebuie neapărat feriţi. Mintea de copil e foarte uşor de modelat, iar modelarea din copilărie se păstrează… Gândirea critică e posibilă mai târziu, de asta se şi bat popii pe treaba cu religia în şcoli, încă din clasa întâi, când copiii sunt… “proaspeţi”.
Eu nu cred ca se pastreaza dresaju7l aplicat in copilarie : nu in cazul in care adolesecntul, adultul gandeste critic. Ca va arunca in no time la gunoi, tot dresajul din copilarie, si il va inlocui cu proriile pareri.
Aşa e, dar cu un cost emoţional destul de mare. Eu am avut de luptat cu mine serios, înainte să scap de prostiile religioase pe care a avut mama grijă deosebită să mi le bage în cap…
Nimic nu e gratis pe lumea asta … Ar fi bine daca am fi indoctrinati doar cu prostii religioase, insa, din pacate, suntem indoctrinati cu multe, multe altele…
Nu. Indoctrinarea nu e OK, de orice fel ar fi ea.
las că vine ea și Pro Vita noastră la putere, să vezi atunci creșterea natalității la majoritarii ortodocși
Dollo, serios, dacă ne năpădesc provitele, eu plec din ţară.
“Ca astfel de tragedii să nu se întâmple, statul ar trebui să interzică religiilor să pretindă oamenilor conduite specifice, care ies din normal.” – Tu pleci dacă ajung provitele la putere, eu o să mă opun din răsputeri dacă aşa ceva s-ar pune în discuţie serios la nivel de instituţii ale statului.
“Cine-şi sacrifică libertatea de dragul siguranţei, nu merită nici libertate şi nici siguranţă”.
Opune-te. Eşti mai tânăr ca mine, eu m-am opus la destule, destul. Vreau să mai şi trăiesc.
Da, aşa! Una este religia, alta credinţa! Eu chiar am semnat ceva de genul ăsta: să nu se introducă religia la începutul de drum al şcolarului. Colea, în liceu, într-o temă de filozofie, e altceva.
Credinţa e ceva personal. Religia e tâmpenia instituţionalizată pentru stăpânit şi mânat masele.
Cred că femeia asta e o victimă.
O victimă a religiozității și a așa-ziselor “precepte morale” cu care vine la pachet.
Te înșeli, și eu mi-as omora copilul dacă l-as vedea răbdând de foame ne-având ce sa-i mai pun pe masa, sau dacă as sti ca ar ajunge cerșetor din cauza mea.
Am muri împreună, și nu am nici o treaba cu religia, nu accept nici pomana cuiva.
Tu n-ai face copii dacă n-ai avea cu ce să-i creşti. Şi mă îndoiesc că l-ai auzi pe Dumnezeu spunându-ţi că vrea să-ţi sacrifici ritualic copilul.
logic, dar de ce crezi ca e religia de vina cum ca ar fi auzit ceva?
nu denota o boala mintala? care nu e rara deloc în asemenea cazuri și pe care nu cumva sistemului medical era obligat sa o depisteze în urma atâtor controale care le face?
Nu se fac controale decât celor care se duc la doctor. Celor care se duc la popă, dar nu şi la medic, nu li se fac controale. Iar ceea ce unui om normal îi arată a boală psihică, unei comunităţi de religioşi îi poate părea “har”, “smerenie”… din astea.
Ori cine trebuie sa stie in cat este azi .Adica nu sintem inainte de Christos . Domnul Isus tocmai de aceea a fost trimes “la vremea hotarita” sa schimbe religiile acestei lumi Evrei 1/1 , sau toata cartea lectura pentru ori cine. In noul testamen nu mai exista preoti cu cadelnite in maini conform vechiului testament .Toate astea D-zeu. a maturat afara din istoria omeniri intregi [religiile] putregaiuri preotesti intunecimea pamintului de azi . De ce ? pentru ca pacatele stau pe oameni , nu pe obiecte. Nimeni doar , daca imi dati voie , sa nu se inchine la ceea ce se vede :icoane frumoase , tablouri , crucifixuri , statui , si alte dracovenii inventate de mintea omeneasca . SInt o spurcaciune inaintea lui D-zeu. Inchinarea doar este in duh si in ASCULTARE DE CUVANT. Fiti binecuvantati
Eu nu mă închin deloc, bănuiesc că este şi mai OK.
Sunt de acord cu 99% din ce ai scris, in afara de o singura chestie. Religia femeii e importanta. E penticostala. Nu poti pune vina pe religie din cauza unei secte extremiste cretine. Nu ma intelege gresit, poti blama religia pentru o mie de chestii dar cazul asta e una dintre ele. Femeia era doar bolnava. Sunt ateu apropo. Bun articolul.
Eu zic că nu e importantă religia pentru că orice religie împiedică diagnosticarea unor astfel de cazuri. Mădălina Manole era ortodoxă – s-a dus la popă, nu la psiholog și finalul îl știm. Femeia asta o fi trecut în comunitatea ei de țicniți drept foarte credincioasă și smerită, deși ea era total dusă cu pluta. Două religii diferite, final tragic.
Daca imi dati voie , D-zeu nu obliga pe nimeni absolut la nimic , el cheama , el asteapta ca oameni sa se impace cu sine. Cine nu vrea , este liber sa spuna “multumesc frumos , ma descurc si fara ajutorul tau” … si va gusta tiparul despartiri de D-zeu. in viata lui
Sigur că îți dăm voie, fiecare e liber să creadă ce vrea, câtă vreme ce crede se aplică doar la sine. Așa că și tu ai să-mi dai voie să-ți spun că mie mi-e foarte bun “tiparul despărțirii de Dumnezeu” și nu am cum să-i spun “mulțumesc, mă descurc și fără ajutorul tău” pentru că 1. mă descurc nu și fără, ci chiar fără ajutorul lui și 2. cred că nu există, deci cui să-i spun?