Trăiesc printre animăluțe

Știi cum se uită câinele la om, când omul îi spune cum o să-i taie coada și o să-l facă săpun, dar pe un ton drăguț, drăgălaș, de alint? Simplu! La fel cum se uită și când omul îi spune pe bune ceva drăguț, drăgălaș, de alint. Înțelege câinele ăla ceva, în afară de intenția de a-l scărpina pe ceafă sau de a-i cotonogi spinarea? Nu.

Știi cum se uită buha de pe ramură, să vadă dacă trece niscai șoarec pe jos? Bun. Știi cât contează pentru buhă că șoarecul ăla e ultimul din specia lui? Mda, deloc. Știi ce face buha în timp ce îi explici ce important e ca șoarecul ăla să nu sfârșească în burtă de buhă? Mănâncă șoarecul, apoi buhăie pe ramură, sătulă.

Știi ce face o vacă atunci când încerci să-i explici argumentat, rațional și logic de ce un ceva e într-un fel și nu în alt fel? Se uită la tine, prin tine, și, în funcție de dispoziție, fie îți trage un corn în burtă, fie te copleșește cu o privire blândă până la dumnezeire și înapoi. Iar uneori îți spune că e bătrână și știe ea mai bine…

Ce vreau să zic este că am uneori impresia că interacționez cu un farm set. Sau cu un jungle set. Sau cu ambele, amestecate și făcute ghem. Nicidecum cu oameni.

Mi-e ciudă pe mine însămi că mă enervez în astfel de situații, deși îmi acord o oarecare circumstanță atenuantă – pornesc de la premisa că făpturile în cauză sunt oameni. Ar trebui să le tratez exact cum tratez animalele – cu respect, simpatie, circumspecție, curiozitate și întrucâtva protector. Nu mă pot supăra pe bietul porc pentru că face pipi în troacă. Nu pot să condamn găina că mă privește cu suspiciune, doar cu un ochi. Nu pot să dau o portieră peste țeastă maidanezului care m-ar mușca de roată, dacă ar putea. Îmi sunt simpatice oițele bonome, molfăindu-și iarba. Chiar și caprele isterice, care nici una, nici două, îți înfig câte un corn în fund. Nu mi-a fost niciodată scârbă de șobolani sau frică de șoareci, iar șerpii mi se par fascinanți.

Cred ca totuși am o problemă cu ele când stau deghizate în oameni și au ajuns să se și creadă oameni, deși nu sunt capabile să vadă mai încolo de propriile temeri, de stomac și de puță.

Anunțuri

2 comentarii la “Trăiesc printre animăluțe

    • Nimeni, că doar nu mă pot supăra pe animăluțe.

      Cazurile au fost diverse și multiple în ultima vreme, dar povestesc numai unul, ca să se înțeleagă mai bine unde bat. Eram în stație la 336 lângă Cișmigiu și am văzut doi maidanezi crotaliați (castrați, deci), încercând să muște cu gura ne-edentată (și nu cu gonadele, eliminate sau nu) roata unei mașini care trecea pe câtai bulevardul. Ce-are maidanezul cu drumul lat din fața prefecturii, drum care nu e uliță de praf din Sărăcenii de Vale? Păi, are, că nici nu m-am minunat bine (cu voce tare, către al meu) de invazia canină în urbea principală a țării, că s-a și s-a luat de mine un potâng de babă (vorba lui Creangă), genul miloasă, Sfânta Vineri, Miercuri, Marți, dar care altfel știe și toaca din cer, iar tineretu’ ăsta e bun de dus la pușcărie, ai dracu’ nenorociți, fără dumniezo! Că ce, sunt și maidanezii suflete…

      Zic: Suflete, suflete, dar cu dinți…
      Zice: Nu mai ziceți, că e post, că a fost, săracii, la ăia acolo, hingheri, de aia îs așa răi…
      Eu: Au fost… (În gând: Și dacă e post eu ce să fac?)
      Ea (fără să priceapă că nu îi dădusem apă la moară, ci că încercam să îmi clătesc creierul de exprimarea ei analfabetă): Păi, da, traumatizați ce-a fost acolo, săracii… și cum îi ia de gât, așa, când îi prinde…
      Eu: Se cheamă „contenție”, nu au cum să facă altfel, că-i mușcă. Așa fac și americanii…
      Baba: Face ei, să facă, știu eu că n-ai suflet, cunosc eu oamenii!
      Îmi sare țandăra. Zic: Am sau n-am eu suflet, locul câinilor nu e pe stradă.
      Continuă: Da’ numa’ își apără teritoriul!
      Eu, exasperată: Doamnă! Strada e teritoriu uman, nu canin!

      Și tot așa, până am lăsat-o vorbind, că nu aveam cu cine purta o discuție. Individa a crezut că vreau sa omor creaturile, când eu vreau doar să nu le mai văd pe stradă, respectiv să le văd numai în lesă, cu stăpâni care să-i iubească, să-i hrănească, să-i deparaziteze și, da, să răspundă pentru mușcăturile lor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s