Chestia cu desacralizarea

Poză de speriat popi

Poză de speriat popi

A făcut un pedelac o poză care, fără să fie un miracol, e ok. E artistică, nu are nimic vulgar în ea, numai că – ce să mă fac – e făcută între băncile unei biserici (care mie îmi pare catolică). Sigur că au sărit popii că au și vau, s-a desacralizat biserica.

Mă, băieți cu barbă… da’ când intră baba Vraga pupătoarea de icoane, care cu gura ei pungită blesteamă cât e ziulica de lungă, cum e? Aia nu mai desacralizează biserica? Plus că – nu pricep – dacă voi ziceți, în mitul vostru cosmogonic, că zeul vostru mare și puternic a creeat pe Eva în poponeața goală (că știm că numai după ce a mâncat niscai cunoaștere a pus țoale pe ea, deci lui Zeu îi plăcea s-o vadă goală), plus că poponețe, buric și sfârcuri au toate credincioasele înfofolite până peste cap pe sub cârpele de pe ele, care e faza cu desacralizarea?

Măi, nene. Câtă vreme Zeu nu organizează vreo mutație ca să ne naștem  gata îmbrăcați, goliciunea rămâne sacră. Uite-așa. Că vrea Zeu. Așa că, popilor, terminați cu prostiile. Nu-mi plac pedelacii, dar nenea ăsta n-a făcut niciun pocinog, din punctul meu liberal de vedere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s