Homemade, handmade craze

 

Woman Knitting - Thomas Eakins (foto: public domain; sursa: Wikimedia Commons)

Woman Knitting - Thomas Eakins (foto: public domain; sursa: Wikimedia Commons)

Mie îmi place în mod deosebit să fac lucruri bune și frumoase cu mânuțele mele, fie că e vorba de prăjiturele minunate, hăinuțe pentru păpușile fie-mii sau scrapbooking și cadouri. Adică, dacă timpul mi-ar da voie, aș petrece mult timp făcând astfel de lucruri, preferându-le de o mie de ori pe astea, cu suflet în ele și exact pe gustul meu, față de cele impersonale, de serie și adesea pline de chestii nedorite (de la E-uri la imprimeuri).

Azi mi-am amintit cum îmi croșeta mama basc într-un sfârșit de vară, pe plaja de la Mamaia. Și cum împletea fular în fiecare toamnă, să am să se potrivească la culoare și textură cu paltonul, cu geaca nouă și cu ce plover se nimerea să fie preferatul meu sezonul ăla. Și dulcețurile de mirosul cărora se umpleau casa, nările mele și chiar și perdelele mamei, în fiecare septembrie. Ciorapii de primăvară. Prăjiturile delicioase, după rețete adunate și încercate cu grijă, să fie sigur-sigur cele mai bune, mai fragede, mai aromate. Tașca din velur, croită din nădragii roși ai tinereții lui tata. Mănușile cu un deget. Pizza de casă. Mărțișoarele din melană împletită. Decorațiunile de crăciun din nuci și conuri vopsite.

Și câte și mai câte.

Și o disperare veșnică din cauza asta.

_____

Priveau peste gard la vestici și discutau seara.

Fiecare seară era la fel. Eu mă jucam cu o păpușă hidoasă, o iubeam pentru că pentru mine era o frumusețe și nu mă interesa că ploverul de pe mine fusese lucrat de mama pe sub birou, la TehnoForestExport. Tata își aprindea un Snagov puturos și mama strâmba din nas, cu ochii la ușa de la balcon deschisă ca să iasă fumul. Mie îmi plăcea mirosul de chibrit ars. Mama ura țigările.

Stăteau și tata fuma și mama croșeta sau împletea sau citea biografiile romanțate ale lui Beethoven sau Michelangelo sau a Reginei Maria, xeroxată pe șest, la o prietenă la serviciu. Și tata avea uneori un ziar în mână. Ziarele erau televizorul de după ora 22 și ajutor în bucătărie, a doua zi, când pe fața lui Ceaușescu picau coji de cartofi, de ouă, cozi de leuștean și foițe de ceapă. Și tata îl citea cu voce tare, să audă și mama. Și comenta, ca Moromete.

Și așa știam și eu că „afară” au unt mai galben, biscuiți mai dulci, haine mai frumoase, chiar și cartofi gata curățați, gata de prăjit, în vreme ce noi trebuia să-i curățăm singuri. Să croșetăm plovere. Să croim genți și să ne dregem ciorapii, în loc să îi aruncăm și să mergem la magazin să luăm alții noi.

_____

Întorc pe dos eticheta de la ploverul de pe mine. 15% elastan, 20% poliamidă, 65% poliacril. Mama tricota și croșeta cu fir de bumbac, lână și melană. Handmade-urile atât de trendy azi sunt tricotate din bumbac, lână și melană.

Citesc pe dosul pachetului de biscuiți „7 cereale” (care-or fi alea?) și găsesc niște ingrediente pe care nu le-am folosit niciodată la biscuiții mei de casă, iar caloriile sunt tot cam atâtea. Ba, ai mei sunt mai puțin calorici.

Mi-e frică să mă uit ce scrie pe țipla de pe maioneza din frigider. Eu fac maioneza din ulei, ou, muștar și sare.

Înainte eram obligați să ne facem toate cele singuri. Acum avem tot ce aveau cei de „afară”.

Dar… mai vrem?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s