Paștele mamii lor de scumpiri!

De Crăciunul mamii lor nu s-a scornit încă o blagosloveală, dar putem fi creativi.

Motivul este simplu: oamenii uită că scopul unei sărbători este timpul liber în care capeți răgazul să stai cu ai tăi, să te plimbi, să respiri puțin după muncă susținută. Așa că profitorii se lăfăie nestingheriți și doar n-o să te împiedice să cumperi la grămadă, de toate.

E doar vina ta, creatură încă primitivă, că raportezi totul la stomac și intestine și cât sunt ele de grase și de pline.

Mă scot din sărite sintagmele pascale ale jurnaliștilor (care au știrea scrisă în 5 variante diferite și o alternează în fiecare an, deși ideea e fix aceeași). „Românii se înghesuie”. Mereu se înghesuie, așa-s ei. Nu are importanță că vine Paștele sau Crăciunul, e la fel și în weekendurile însorite, când e grabă mare pentru grătare și se îmbulzesc flămânzii să prindă fleica cea mai bună și mai grasă și mai mare. E la fel și când se deschid magazine noi, de parcă ar da lapte și miere gratis, cu ambrozie și nectar la promoție, 2 în 1. E aceeași busculadă și în intervalul în care ies gurmanzii de la serviciu și se năpustesc în magazine să aducă golașilor de acasă frunză-n buză, lapte-n țâță, mălăieș în călcâieș, cum să crească altfel numărul de copii obezi, dacă nu prin îndestulare?

De ce se înghesuia românul? Că m-am luat cu vorba… „Să pună pe masă cele cuvenite”, zice jurnalista, simpatică, foarte simpatică. Cele cuvenite… să ce? E cuvenit să mănânci în fiecare zi? Este. Atunci ce e mai cuvenit în ziua Z, altfel decât ar fi cuvenit în ziua X? Adică de ce e mielul mâncat doar de Paște și în timpul anului dai cu tunul și nu găsești nici măcar o ciozvârtă congelată, să ostoiești pofta de stufat a familiei? De ce nu e la fel cu porcul, na, porcul e al Crăciunului, doar nu e Crăciun tot anul! Sau e convenabil să tai atâta oaie primăvara, că se înmulțesc, ale naibii, și n-ai ce face chiar cu atâtea? (Eu tot cred că masacrul mielilor e o chestiune utilitară, frumos ambalată în tradiție ortodoxă, că ăștia canibalizează tot, abia aștept să se boteze și Valentine’s Day în ceva zi a Sfântului Valentinofan, izvorâtorul de iubire platonică).

Revenind… așa, și? Dacă e miel cuvenit pe masă, ce are sula cu prefectura și cartoful cu scumpirea?

Zice producătorul / negustorul în gândul lui, cu judecată sănătoasă: „Paștele mamii lor de flămânzii dracului, tot anul strâng cureaua și halesc pe sponci, ia’ că vin ele Paștele, Crăciunul, îi spoliem, ‘r-ai dreacu’ să fie, că acuma lasă la o parte și economie și criză și tot și cumpără în neștire cu banii de trei salarii, să umple mațul creștinește și să ajungă la spital, da’ dup-aia nu mai e treaba mea, facă ce-or vrea, eu îmi iau banu’„.

Și treaba e că are dreptate.

Mai puțin cu mine.

Scumpiți, mă, cartoafa. Eu tot nu cumpăr niciodată mai mult de un kil. Hai, două. Dacă mi-e chiar foarte poftă de cartofi prăjiți.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s