Misdirection

O haită de câini a atacat o femeie, care a murit în chinuri din cauza mușcăturilor. Asta e esența știrii de aici.

Lucian mi-a recomandat încă un link, la fel de macabru (aceeași poveste), la postarea mea în care spuneam că nu este normală folosirea otrăvii pentru „a curăța” de câini diverse zone locuite.

Și, dacă mă străduiesc, găsesc sigur un pomelnic consistent de astfel de situații, de la unele mai puțin mediatizate, până la povestea arhicunoscută, cu japonezul și maidanezul Bosquito, apărat în instanță (!!!) de avocata tricentenară, dar vioaie, Paula Iacob.

Acei oameni au murit groaznic. Oribil. Nu este normal să se întâmple așa ceva. Suntem în anul (nu al domnului) 2011. Câinii nu au ce căuta pe străzi.

Acum, reacțiile oricui la așa ceva sunt perfect normale și justificate. Când auzim despre astfel de orori, simțim în mod firesc groază, furie, neputință, ură. Toate astea trebuie direcționate către un vinovat, care trebuie să plătească. Așa e omul alcătuit, caută dreptatea, ochi pentru ochi. Și eu cred la fel. Vinovatul trebuie să plătească.

Dar aici lucrurile se complică, pentru că unii – mulți – nu gândesc mai departe de hic et nunc și judecă simplist: cine a omorât? Câinele. Să omorâm câinele (și, dacă se poate, în chinuri, că așa a omorât și el). Majoritatea oamenilor nu depășesc stadiul operațional concret, și asta e pură statistică. De obicei, cu argumente și cu puțin efort, ei pot depăși raționamentele simpliste și pot fi ajutați să vadă dincolo de aparențe.

Să reluăm raționamentul din perspectivă operațional-formală.

Cine a omorât? Câinele. Câinele are rațiune? Nu. Câinele trebuia să fie pe stradă? Nu. Cine a lăsat câinele pe stradă? Un om. Omul are rațiune? Da. Pe cine pedepsim? Omul, pentru că ar fi putut preveni situația, dar nu l-a interesat care sunt consecințele faptului că a abandonat un animal pe stradă.

Câinele a acționat așa cum reacționează orice câine – fără rațiune, din pur instinct. Omul nu a acționat cum ar trebui să acționeze orice om, adică rațional, calculând consecințele nu doar pentru acum („îl las pe strazi, că n-am ce să-i dau să mănânce și nu vreau să-l omor, s-o descurca el„), ci și pentru un posibil viitor („dar dacă îl las pe stradă și mușcă/desfigurează/omoară pe cineva?„).

Avem așadar prima cauză reală a problemei, doar gândind o idee mai departe de judecata simplistă a efectului și cauzei imediate.

Dacă extindem raționamentul, înainte să ne întrebăm pe cine pedepsim după ce am aflat că un om e vinovat pentru că maidanezul ucigaș era liber pe stradă, ne vom mai întreba și de ce maidanezul respectiv a avut timp să devină practic un animal sălbatic. Păi, nu plătim cu toții taxe, pentru ca statul să le direcționeze și către servicii eficiente de ecarisaj? Ba da. Așadar, noi am plătit. Noi ne-am respectat partea noastră de contract social. Bine, și totuși câinele ăla era pe stradă, sălbatic. De ce câinele ăla era pe stradă? Păi, pentru că l-a abandonat cineva. De ce acel cineva nu a fost prins? (Există legea 9/2008, care pedepsește penal abandonul animalelor). Pentru că statul nu și-a făcut treaba. Și, iar, de ce câinele ăla era pe stradă? Pentru că statul nu l-a prins sau, dacă l-a prins și l-a sterilizat (mira-m-aș) nu l-a testat să vadă dacă e agresiv și l-a lăsat pe stradă așa, periculos cum era. Deci, pentru că statul nu și-a făcut treaba. Are statul rațiune? Da, este gestionat de indivizi care nu sunt câini (teoretic), sunt oameni, deci ar trebui să aibă rațiune. Deci, pe cine pedepsim? Statul.

Sigur, sunt persoane care judecă situația până la capăt, dar furia este atât de mare încât, în combinație cu neputința de a sancționa statul pentru oroare, trebuie să-și verse întreaga încărcătură emoțională asupra a ceva.

Cel mai la îndemână țap ispășitor este câinele.

Și rațiunea dispare undeva, în adâncul primatei cu care ne înrudim atât de îndeaproape, și iată rezultatele:

Victimă (copil desfigurat de câini)

Victimă (copil desfigurat de câini)

Victimă (câine desfigurat de om)

Victimă (câine desfigurat de om)

Vinovatul (Statul)

Vinovatul (Statul)

Surse foto: copilul, câinele, Băsescu

Anunțuri

4 comentarii la “Misdirection

  1. Tocmai astazi am avut discutii pe un grup rational despre acest subiect. Toata lumea era de acord ca oamenii sunt de vina, ca este nevoie de educatie, legi, implementarea legilor, programe functionale de ecarisaj si asa mai departe. Am spus ca s-au mai efectuat eutanasieri in masa (de cele mai multe ori prin cruzime, banii de injectii fiind sustrasi) si ca problema a revenit, deoarece am atacat simptomul dar nu am tratat boala adica oamenii si lipsa de organizare in domeniul manegementului cainilor. Apoi am indraznit sa spun ca poate n-ar mai trebui eutanasiati din nou deoarece se intareste percepria oamenilor ca problema cainilor se poate usor rezolva prin uciderea lor si astfel nu sunt motivati sa nu se ajunga din nou la o suprapopulare. Ci mai bine ar fi sa sterilizeze in masa si sa isi dea interesul toata lumea intru reducerea numarului de caini in mod civilizat ( eventual eutanasiindu-se doar cei agresivi, irecuperabili,bolnavi etc) astfel, depunand un efort constient si nu delegand crima pe mainile catorva barbari dornici de sange poate vor fi mai reticenti sa arunce pe strada caini si totodata sa isi sterilizeze cainii.

    Am fost atentionata ca sunt pe un grup rational si ca eu sunt irationala ca o crestina (deoarece am incercat sa fac nste analogii ca sa pun problema in perspectiva)-se pare ca intre ateistii rationali nu e permis ad hominem-ul, dar e la moda sa jignesti un ateist facandu-l ilogic ca un crestin (chiar daca ar fi) si nu e ad hominem, apoi aceeasi persoana sa te directioneze spre o lista de logical fallacies (ironic nu?).
    Lucrurile s-au complicat nitel, si chiar mi s-a pus intrebarea daca as alege intre fiica mea si un caine – ceea ce este irelevant, si asta de catre o persoana, din nou, rationala. De asemenea am fost denumita „adapostitoare de caini” ceea ce nu sunt, de catre o persoana foarte rationala care sustinea uciderea in masa de cate ori este nevoie. Si toata lumea sustinea ca trebuie sa nu mai ajungem in aceasta situatie dar ca acum TREBUIE ucisi toti cainii vagabonzi deoarece nu ii mai putem reduce prin mijloace civilizate. Unii ignorau sau minimizau responsabilitatea statului in problema.

    Sincer, m-am simtit lezata si cam dezamagita mai ales ca unii erau foarte furiosi pe caini deoarece au fost atacati si au ajuns sa ma „atace” pe mine (nu s-a recurs la injuraturi) . Eu ca aspiranta la a fi rationala, si fiind deschisa la a mi se schimba parerile, am acceptat ca posibil ca in acest moment sa nu se mai poata rezolva problema decat prin eutanasiere, deoarece si daca sunt sterilizati, cainii sunt tot foarte multi si sterilizarea nu ii impiedica sa muste.
    Apoi am gasit acest articol al tau (via Dumnezero) si mi s-a parut a fi in acord cu principiile mele, cu vederile mele asupra subiectului.

    Amandoua suntem mame si avem vederi (ne)religioase asemanatoare asa ca am simtit nevoia sa impartasesc aceasta deziluzie. Ma scuzi pentru postarea lunga, poate ma onorezi cu cateva randuri 🙂 Poate daca imi clarific cateva aspecte voi ataca si eu subiectul pe pagina mea, asa, ca sa imi asum in mod cinstit opiniile.

  2. Pingback: Oameni și câini sau cum poți greși un raționament din lipsă de informații « Litere si cifre

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s