Reader’s inDigest sau cum să faci o bună, dar insidioasă, campanie de PR

Treaba cu succesul unei campanii de PR e simplă de tot. Teoreticienii (Doug Newsom, de exemplu) fac tipologii, scriu frumos despre corectitudine, claritate, adevăr și credibilitate și cum nu e normal să comunici fabricații, ci realitatea și așa mai departe. Vin niște piariști deștepți, care au citit despre propagandă și tehnici de manipulare și au văzut cu ochii lor ce face scandalul din brand, mătură cu palma, de pe masă, toate buchele cu teorie și zic: „Hai să construim o imagine pentru duda asta, ACUM!”

InDigestia Cititorului este editura care, din punctul meu de vedere, a practicat spam-ul avant la lettre.

Muscoii ăștia trimit scrisorele colorate, adnotate, cu o tălăbură de indicații pe ele: căștigă aia!, nu rata ailaltă!, scrie aici!, completeaza!, profită de cadou! etc. Fraierii cedează și intră într-un carusel de oferte și plicuri și chei și cumpărături de cărți frumoase, ce-i drept, dar la prețuri mult mai mari decât normal. Știu, pentru că, orice i s-ar fi spus și oricât ar fi fost prevenit, a pățit-o socrul meu (până s-a prins și a sistat balamucul, dar a rămas cu niște cărțoaie de care nu are nevoie, le ține în țiplă în bibliotecă!).

În altă ordine de idei, Reader’s Crap Digest vând cărți. Tipăreală.

Zilele astea a fost BookFest, unde micii s-au vândut mai bine decât cărțile. În același timp, un sondaj zice că 50% dintre tinerii între 18 și 35 de ani consideră că netul va duce la dispariția cărții.

Nasol.

Așa că Reader’s Nuisance Digest are următoarele premise și raționament:

  • cărți nu se mai prea cumpără în general => RD moare de foame
  • oamenii preferă să dea 14.99 lei pe o carte ieșită cu un ziar, cu coperta mai subțire și foaia mai ieftină, decât să arunce pe geam 50 de lei pe un tom cu copertă groasă și hârtie lucioasă => concurența RD pe tipărituri e mare => RD moare de foame
  • tineretul (18-35) cam preferă netul => IDEE! Dacă RD și-ar porta spamul pe net?
  • oamenii de 20-35 de ani cam pot avea un copil măcar +
  • scandalul și controversa au darul să atragă atenția => RD mută spamul pe net, ca să nu moară de foame și începe mutarea cu un scandal:
  • BUTONUL DE SIGURANȚĂ pe care să-l poată apăsa copiii pe toate site-urile de net (trilioane de site-uri) și care să fie conectat direct la Poliție.

De ce e absurdă tâmpenia cu Butonul de siguranță?

1. Pentru că ar trebui, după logica asta, să trebuiască montate butoane de siguranță lângă prize, la colțurile meselor, pe aragaze, pe orice vas în care se poate fierbe apă și așa mai departe, pe toate obiectele care pot să provoace un neajuns unui copil NESUPRAVEGHEAT.

2. Pentru că, dacă plozii ar avea acest buton conectat direct la Poliție și ar apăsa pe el fără motiv, cum e normal, absolut normal să facă orice plod, polițiștii și-ar irosi timp, energie, resurse (totul, plătit de cetățean, nu de Pântecăraia Cititorului) cu mii de solicitări false.

3. Pentru că fiecare părinte este OBLIGAT să-și supravegheze plodul. Așa cum stă mamaie și gonește copilul de lângă cuptor, nu-l lasă să guste rahat de câine de pe stradă și îi ferește dovleacul de colțurile mobilei, tot așa trebuie să stea careva din familion, mumă, bunică, tată, tataie, cățel, purcel, cu ochii pe netul odraslei. Faci un plod, e responsabilitatea ta, nu a societății.

Evident că Butonul de Caca-Maca nu va exista (prea curând, că dacă niște tâmipți își pun neapărat în cap să supranormeze, de obicei le iese). Dar, între timp, Reader’s Digest își face niște PR cu un CRS cretinuț și își mută fundul pe net, de unde o să ne umple inboxurile cu cheițe câștigătoare fără Buton de Siguranță. Că adulții nu trebuie protejați de escroci.

Sau trebuie?

Anunțuri

Un comentariu la “Reader’s inDigest sau cum să faci o bună, dar insidioasă, campanie de PR

  1. hahaha so true, si eu am trimis cu comanda de carte o singura data, era un album cu minunile lumii, apoi m-am lecuit (nu ca nu era faina cartea dar prefer daca cumpar o carte sa fie optiunile mai variate) si am mai trimis cate un plic simplu fara comanda de carte, era si mai putin complicat si sarea instructiunile aberante. Indeed, mai nou vine pe net, e bine, macar nu mai trebuie deslusite zecile de fituici si nici nu mai ma costa un timbru de 1 leu. Odata am primit o oferta sa-mi aleg una din 3 carti pe care sa o primesc in mod gratuit, so I did, am primit-o, no strings attached. Nici nu stiu, chiar se castiga premiile alea in bani? Daca da, merita sa dau cateva clickuri ocazional. Dar chiar imi pare rau de aceia de comanda toate cartile in speranta ca vor castiga extra bani sau masina. Eu prefer sa particip fara sa ma coste nimic. Participand tot asa la un concurs stupid care mi-a luat cateva minute am castigat un epilator Phillips (de fapt 2, practic – unu mare si unu mic) care costa in jur de 600 de lei. Nu-i ca si cand stau toata ziua sa particip la concursuri dar daca mi se iveste ocazia, nu zic nu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s