Ce faci dacă…

… copilul tău de 4 ani și câteva luni îți spune, pentru prima oara, „mami, fac piuré de mere!” și are într-o mână o scoică pe post de cratiță și în cealaltă pământ (adică piuré de mere), luat din ghiveciul în care, după ce toate celelalte au fost smulse în altă zi de aceeași mânuță, crește ultima floare rămasă în tot balconul?

Cel mai probabil, mamele care au auzit propoziția asta de 1000 de ori până la 4 ani și ceva, ar fi luat mânuța vinovată și ar fi smucit-o de lângă ghiveci, adăugând la tratament și o palmă la fund sau măcar un discurs din categoria „teorie”. Ceea ce ar fi, probabil, normal, pentru că mamele care au auzit propoziția asta de 1000 de ori până la 4 ani și ceva nu știu că propoziția asta banală și contextul ăsta banal are implicații vitale, fundamentale în dezvoltarea copilului.

În primul rând, propoziția asta mică include o adresare directă, dar alta decât o cerere. Este o adresare directă prin care copilul cere atenție la ceva ce face el, prin care împărtășește ceva propriu lui. Știu că asta seacă de nervi orice mamă de copil obișnuit, pentru că se repetă de zeci de ori într-o zi – copilul vrea atenție, vrea să includă pe toată lumea în ce face el, e sâcâitor uneori, când insistă. Vreau să ajung la momentul când o să mă sâcâie și pe mine.

În al doilea rând, în contextul cu scoica și pâmântul, scoica nu e cratiță, nici măcar una de jucărie, iar pământul nu este piuré de mere. Asta înseamnă imaginație. Asta înseamnă joc imaginativ. Asta este ceva ce apare la copilul mic mult mai devreme de 4 ani și se manifestă des în jocul individual și de grup și care la noi apare din când în când, în contexte învățate (deci nu foarte imaginativ). Dar asta a fost ceva spontan, normal, fără nicio intervenție din partea noastră. Nu a fost un joc / comportament învățat, a fost ceva care a venit de la ea, direct fără intervenție.

În al treilea rând, lângă complement a apărut atributul lui, folosit corect, adică fără să înlocuiască obiectul determinat. Asta se întâmplă deja (on and off) de vreo trei săptămâni („mami, ai tricou roșu?”, „mami, vreau cartea cu dalmațieni!”). Aici avem încă greutăți, pentru că tinde să înlocuiască complementul cu atributul lui („mami, ai roșu?” = „mami, ai tricou roșu?”, în general când este vorba de culori sau alte caracteristici ale obiectelor – moale, pufos, frumos – pe care le-a auzit în mai multe sintagme – sunt multe lucruri roșii, moi, pufoase, deci înlocuiește obiectul prin caracteristica lui).

Așa că aștept să mai facă piuré de mere, din ce-o vrea ea. Și alte feluri de mâncare. Am să plantez alte flori, altă dată. Balconul meu arată ca un câmp de luptă, dar nu-i nimic, câtă vreme am mai crescut puțin. Încă un pas.

Anunțuri

Un comentariu la “Ce faci dacă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s