CNA vrea ca știrile despre sinucideri să fie date după ora 22

Sursa informației este aici.

Stupid. Înțeleg chestia cu protecția minorilor de idei din astea, dar să mă ierte capetele luminate cu lanterna de la CNA, minorii ăia… n-au părinți? A, n-au, că-s plecați în Spania, din cauza lui Băsescu pe care (ce fază!) tot ei l-au votat. Mda. Nu asta era ideea (adică nu voiam să mă iau de CNA de data asta, deși instituția asta merită desființată prin incendiere), dar și asta e o chestie de reținut.

Ideea e că eu nu înțeleg cum și de când au devenit relatările despre sinucideri… știri? De când și de ce și pentru cine este o sinucidere o chestie newsworthy? Nu vorbesc despre sinucideri bizare (unde criteriul este bizareria, nu sinuciderea) și nici cele ale unor vedete (unde criteriul este notorietatea). Zic de sinuciderea lui, să zicem, Gogu, care s-a spânzurat în circumstanțe banale, de exemplu, în baie, cu cablul de la aparatul de ras, din motive clasice, adică pentru că l-a votat pe Băsescu și nu mai are cu ce plăti rata la trei electrocasnice.

Ce e newsworthy la întâmplarea asta?

Valoare de informație nu are – ce știi în plus dacă afli că a murit Gogu de propria lui mașină de ras? Nimic. Nu-ți folosește la nimic, cu excepția situației în care te cheama madam Gogu și afli de la teveu de sinuciderea lu’ barbată-tu, caz în care probabil nu e ceva interesant, pentru că altfel ai fi fost naibii pe fază să vezi că Gogu e depresiv și îl duceai la psiholog (nu, nu la popă, ăla accelerează sinuciderea – vezi cazul Mădălina Furadan).

Proximitate ar fi, dar în proximitate se întâmplă și alte lucruri banale (da, nu dați cu parul empatiei, sinuciderea unui Gogu e ceva banal pentru România) și, pentru că sunt banale, nu ajung știre.

Senzațional? Nicidecum. Să ne amintim. E vorba de Gogu, pe care nu-l știa la față decât nevasta și câinele și recuperatorul de la Provident, căruia i se acrise să tot sune la Gogu la ușă și ăla să-i tot zică: „N-am, nene, ia-mi zilele, că numai asta mai am, bani n-am!” și care nu a priceput că Gogu vorbea serios. Ce e senzațional în România că un om e atât de sărac încât se hotărăște să-și pună cablul de gât? Nimic! S-a aruncat unul de la balcon în parlament și altul și-a dat foc în față la Cotroceni și n-a fost senzațional deloc. La prima fază, Boc s-a ofticat că e întrerupt, nu s-a îngrijorat că a căzut un om și poate să moară. La a doua fază, pe Băsescu l-a durut la bască și probabil s-a îmbărbătat cu tărie. Tărie, din aia de care recomanda românilor. Sau de-ailaltă? În fine.

De interes public nu poate fi, e doar o sinucidere. Plus că, deși sunt mulți oameni care se sinucid, ei o fac separat unii de alții. Sinuciderile în grup ar fi interesante, arată până unde merge aiureala religioasă, dar, din fericire puțini reușesc să adune în jurul lor atâția idioți încât să-i convingă să se omoare întru domnu’.

A, că a murit cineva? Adică, dacă e cu mort, răcitură, ceva, e știre? Păi ce facem cu Gigel, care a murit în patul lui, de moarte bună, la 95 de ani? Asta o să devină știre, având în vedere că aveam cea mai scăzută speranță de viață din Europa. Că s-a sinucis Gogu nu mai are nicio importanță.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s