Incredibil, ce poate face totalitarismul! Studenții din Coreea de Nord sunt trimiși la muncă forțată ca să nu facă revoluție!

Am citit adineauri știrea asta. Așa că simt nevoia să scriu câte ceva, amar.

Din când în când, istoria repetă monștri. Doar-doar Omul crește și învață lecția și se ferește să repete vechile greșeli. Iar Omul uită. Uită și, de cele mai multe ori, dacă nu uită, nu știe sau nu pricepe. Și istoria își face treaba ei.

Suntem câțiva care nu uităm, în general pentru că, mai rar noi înșine, dar mai adesea cineva drag nouă a trecut prin orori de neimaginat pe care a apucat să ni le povestească. Restul uită, pentru că au învățat istoria din manuale proaste, pe fugă și cu gândul la altele. Și nu le pasă. Noi, ceilalți, însă, am învățat istoria pe viu. Sau aproape așa.

***

Să vă spun povestea mamei mele, care a avut nenorocul să se nască dintr-o familie avută din zona Cernăuți, exact pe vremea când au venit comuniștii ruși cu davai ceas, davai palton, davai grâu (foametea din 1932-1933). Pe bunicul, că era chiabur și împotriva colhozului, l-au deportat în 1940 în Siberia și i-au făcut conacul și averea fermă colectivă. Nu l-a mai văzut nimeni în viață de atunci. Bunica fugise înainte, cu doi băieței de fuste (cei doi unchi ai mei mai mari) și bijuteriile familiei pe care, ulterior, mi le-a furat din casă o țigancă în care ai mei au avut încredere că-i om. A născut-o pe mama  în 1935 la Chișinău, unde au stat o vreme, în speranța că vor avea vești de la bunicul. Iar veștile nu erau niciodată bune. Apoi s-au refugiat la Iași, iar bunica s-a recăsătorit cu un moldovean de treabă, care a luat-o cu trei plozi. Și el, tot chiabur. Și mama a crescut frumos, pentru că bunica s-a străduit să o educe ca și cum fuga lor ar fi fost ceva temporar și totul urma să revină la normal. Că nu a revenit nimic la normal, și-a dat bunica seama în ’47, când l-au forțat pe regele Mihai să abdice, iar regele a abdicat, ca să salveze și viața a vreo mie de studenți, și viața proprie. Mi-a povestit mama că, în ziua când a aflat de la radio că regele a fost obligat să predea domnia comuniștilor, bunica s-a albit la față, și-a pleznit fața cu ambele palme și a strigat, îngrozită: „Republică!!!„. Mama avea 12 ani în 1947. Și timpul a trecut, iar mama a vrut să facă o facultate, ca orice tânără crescută să fie educată și să valorizeze învățătura. Și, ca ființă a vremurilor de dinainte, când erau meserii pentru bărbați și meserii pentru femei, mama a ales cea mai delicată școală înaltă, cea de arte frumoase. Dacă ar fi avut voce sau ureche muzicală, sunt sigură că ar fi ales Conservatorul, dar mama avea un incredibil talent la desen și pictură și falsa îngrozitor când încerca să cânte. Și, după primul an de studiu, a venit ordin de sus – toți studenții proveniți din familii de chiaburi, burghezi, ofițeri etc au fost dați afară din facultăți, să rămână să învețe numai plozii muncitorimii și țărănimii comuniste. Iar mama a rămas fără facultate, obligată să-și câștige pâinea ca simplă secretară și a murit fără facultate. Și-a strâmbat șira spinării ani de zile, cocoșată pe mașina de scris, corectând greșeli de ortografie. A corectat ani de zile documentele șefilor ei, semidocți cu diplome, fii și fiice de muncitori și țărani comuniști, școliți de partidul poporului. Și a suferit toată viața ei din cauza nedreptății îngrozitoare pe care i-a făcut-o regimul cel scârbos, fără s-o cunoască, fără să știe nimic despre ea, un simplu nume de fată de chiabur, cu un număr de identificare și o viață trăită cu gustul ăsta amar.

***

Este îngrozitor abuzul din Coreea de Nord. Pe lângă că oamenii ăia și așa au acces la o cunoaștere filtrată sever, acum li se mai și interzice dreptul la instruire pe o perioadă de zece luni. E ca și cum le-ar fura perioada asta din viață. Și îi mai și trimite regimul să tragă la sapă și plug, de parcă ăsta e scopul Omului, munca fizică și sudoarea pe brazdă.

Iar asta se întâmplă pentru că, pe de o parte, regimul se teme de intelect și, pe de altă parte, pentru că nu are niciun fel de respect pentru studiu și pentru cei care optează pentru învățătură.

***

Un președinte al României a spus, nu demult, că avem prea mulți filosofi care nu pot fi încadrați în muncă și că ducem lipsă de ospătari, mecanici, tinichigii, iar ăia ne trebuie!

***

Eu nu uit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s