Jobs is dead

Ieri a fost peste tot o întreagă isterie cu moartea lui Steve Jobs. A fost o isterie mai mică acum vreo săptămână și ceva, când a murit Johnny Răducanu. În fine, cred că isteria diverselor decese e cumva direct proporțională cu notorietatea  globală a personajelor și, da, așa ceva e newsworthy, dar totuși nu înțeleg ceva.

De ce toți cei care scriu despre moartea unui personaj notoriu o fac de parcă le-ar fi murit lor?

Steve Jobs nu e mama, nu e tata, nu e motanul mult iubit pe care l-a călcat mașina și nu se aștepta nimeni să pățească așa ceva după 15 ani de vagabondaj. Nu. Steve Jobs e un om care a făcut o chestie memorabilă, da, dar nu mă doare sufletul că a murit, nu-mi vine să plâng de să sară cămeșa de pe mine și cred că n-aș stoarce o lacrimă pentru el nici dacă m-ar amenința careva cu o ceapă proaspăt tăiată. Sau poate că da, ceapa face chestii din astea.

Pot să zic doar „da, ce chestie,  a murit Jobs” și pe urmă să-mi văd de viața mea. Și așa ar fi și fost, iar postarea asta nu ar fi existat dacă nu aș fi fost ieri, pur și simplu, sufocată de RIP-uri, aleluia, mnezo să-l hodine, să-i fie țărâna ușoară, măi ce Om mare s-a dus, de parcă tot corul de bocitoare i-ar fi fost măcar rubedenie primară.

Înțeleg că moartea câte unui actor, de exemplu, poate trezi o reacție afectivă, da, omul ăla a jucat ceva roluri care au lăsat privitorul cu impresia că l-ar cunoaște cumva, că i-a pătruns în cercul apropiaților într-un fel. Dar Jobs a fost un om de business. Nimic personal. Să zicem că ești fan Apple, poate că da, ai o strângere de inimă și o părere de rău reală, că poate nu mai apare niciodată iPhone 5, mai ales după dezamăgirea cu 4s sau că ai tot văzut omul promovând produsele care îți plac și ești lipit de marcă până în străfundul afectului.

Dar partea cea mai tare la toate bocitoarele de ocazie e că nici 5% nu au, nu au avut și nu vor avea vreodată vreun produs Apple.

Și atunci, care e faza? Să fie un fel de modalitate ciudată de a stârni sentimente acolo unde nu sunt, de a-și autoprovoca stări emoționale pentru a ieși din plictisul cotidian, de a-și crea impresia că și în viața lor anostă se întâmplă chestii… ? Nu pricep, nu pricep și basta.

Și nu mai vreau să aud de Steve Jobs și cât a pierdut omenirea și vecina cea sensibilă pentru că a murit el.

Anunțuri

2 comentarii la “Jobs is dead

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s