Norvegian sărit: vrea sharia în Norvegia

Şeful Asociaţiei Tribunalelor din Norvegia a propus autorităţilor să permită activitatea tribunalelor sharia în Ţara Fiordurilor. […] Landbach a propus să se permită oficial activitatea tribunalelor sharia (legea coranică) şi, cu timpul, acestea să se unească cu sistemul naţional de justiţie. Această idee este sprijinită de juriştii care reprezintă interesele comunităţii musulmane locale. Şi în alte ţări europene sunt voci, inclusiv printre  creştini, care susţin aplicarea shariei, pe motiv că ar ajuta la integrarea musulmanilor în societăţile occidentale.

Știrea e aici.

Landbach e probabil un fel de Becali (toate țările au idioții lor, m-am convins de asta de când au apărut să se dea în petec prin Europa Berlu și Sarko). Noroc însă că ministrul Justiţiei din Norvegia e sănătos la cap și a respins tâmpenia.

Bun. Că un țicnit emite o aiureală, nu e nimic nou și nici nu e o problemă; după Gauss, au și ei locul lor în distribuția populației. Dar ce mă face să devin atentă (și puțin încordată) este următorul enunț (boldat în citat): „Şi în alte ţări europene sunt voci, inclusiv printre  creştini, care susţin aplicarea shariei„.

Corb la corb nu scoate ochii, spre tâmpirea populației credule.

Nu mă mai mir că avem încă religie în școli, în loc să existe ore de Comunicare și Igienă (inclusiv sexuală). Sper ca poporul, mult și needucat, să nu izbutească să strice, democratic, decade întregi de iluminare. E de citit tot articolul – în rezumat,  troglodiții bat civilizația cu propriile ei principii.

Ceva e foarte greșit în democrație.

Anunțuri

11 comentarii la “Norvegian sărit: vrea sharia în Norvegia

  1. Nu e nimic greşit în democraţie, e doar înţelegerea greşită a democraţiei ca fiind un sistem prin care se poate decide care să fie interesele în urmărirea cărora se pot cheltui resursele puse la comun de 100% din participanţi (contribuabili). Şi anume greşeala constă în a presupune că ar fi democratică decizia de a urmări interese care nu sunt comune pentru 100% din populaţie, cheltuind resurse puse la comun de 100% din populaţie (bugetul statului). Nu e, e o formă de agresiune. Banii strânşi de la 100% din populaţie se cheltuie numai în interesul a 100% din populaţie (pe şosele, alimentare cu apă, educaţie, sănătate, chestii de-astea). Democratic se poate decide numai CUM (dintre toate modurile posibile) se vor cheltui banii pentru a urmări interesele comune a 100% din participanţi. Aia e democraţie, nu să impui unora şi altora să participe la urmărirea unor interese care nu le aparţin (sau chiar să participe cu resurse la proiecte care le dăunează). Dacă ar fi democraţie să-ţi impui interesele asupra altora doar pentru că tu eşti mai mulţi, şi invadarea unei ţări mici de către o ţară mai mare ar fi tot democraţie, ceea ce e absurd.

    • Problema democrației e reprezentativitatea și, implicit, votul. Gândește-te la momentul în care aproape o țară întreagă a votat Iliescu, ca să nu iasă Vadim Tudor. Sau că Becali a ajuns să reprezinte România, alături de EBA, în urma unor europarlamentare în care cetățenii au ales democratic. Gândește-te că Hitler a fost posibil tot în urma unor alegeri. Deci, problema democrației este că nu poate împiedica astfel de aberații. Ăsta este „the glitch”. Iar modalitatea de rezolvare – singura care nu încalcă fix principiile sistemului – este educația susținută, continuă și obligatorie. Problema e cum educi atâta masă de oameni să înțeleagă esența, adică ce spuneai tu mai sus: „Banii strânşi de la 100% din populaţie se cheltuie numai în interesul a 100% din populaţie„. Și cum îi faci să internalizeze chestia asta atât de bine încât, atunci când ajung majoritari, să nu cedeze tentației de a abuza de privilegiul majorității. Strength is in numbers, not common sense.

  2. „Problema democrației e reprezentativitatea”

    Problema democraţiei reprezentative e reprezentativitatea, dar nu despre asta discutam mai sus.

    „problema democrației este că nu poate împiedica astfel de aberații”

    Cine eşti tu să declari „aberaţii” alegerile libere ale unei majorităţi? Ai fi vrut să fie reprezentată România de candidaţii doriţi numai de o minoritate în locul celor doriţi de majoritate? N-o dai într-un soi de elitism autoritarist?

    „modalitatea de rezolvare – singura care nu încalcă fix principiile sistemului – este educația susținută, continuă și obligatorie”

    Ah, deci când ceilalţi nu vor ce vrem noi, trebuie să-i lucrăm psihologic obligatoriu până ajung să vrea ce vrem noi, pentru că manipularea psihologică „nu încalcă principiile sistemului”. Cu ce diferă propunerea ta de manipularea via mass-media (plătită cu bani grei) prin care cei mai votaţi pe care-i acuzai mai sus au ajuns să fie cei mai votaţi?

    • Păi poate nu despre asta discuți tu, dar eu despre asta discut… despre felul în care alegerea făcută de unii ajunge să mă reprezinte pe mine la luarea deciziilor.

      Te rog, fără „cine ești tu” – eu sunt un cetățean care consideră, cu dreptul la opinie garantat de constituție, că alegerea unor scelerați numai pentru că au charismă este o aberație – am voie? 🙂 🙂 🙂 Vezi că te ambalezi și chestia asta nu face bine unei conversații.

      „Ai fi vrut să fie reprezentată România de candidaţii doriţi numai de o minoritate în locul celor doriţi de majoritate? N-o dai într-un soi de elitism autoritarist?” Păi, vezi – bingo! – despre asta vorbim și asta e problema. Că, internalizând valorile democrației, nu pot da în soiul ăla de elitism autoritarist decât cu parul, ca să zic așa… În același timp, nu pot să nu constat faptul că eu nu sunt reprezentată și că pe interesele mele se așază cu fundul toți cei aleși de plebe să mă reprezinte și pe mine. Deci, ce facem? Cum rezolvăm și problema mea, fără să „dăm” în elitism autoritarist? (Repet sintagma, îmi place cum sună, atât) Este greșit și așa, este greșit și vice-versa.

      Ai să vezi unde bat cu asta, dar după ce mai dezbatem un pic…

      Despre chestiunea cu educația – nu vorbim de manipulare, ci de educație. Nu facem propagandă. Nu le spunem ce să facă, le dăm acces la fapte (și ne bazăm pe faptul că, în cunoștință de cauză, vor gândi singuri), iar când întorc capetele și vor să pretindă că acele fapte nu sunt reale, deși sunt, nu-i lăsăm să nu le vadă. Sună dur, dar cum altfel explici unui troglodit că pământul nu este plat și că nu este în centrul universului și că evoluția este un dat, nu „doar o teorie” și așa mai departe?

      • „Păi poate nu despre asta discuți tu, dar eu despre asta discut…”

        Poate n-am fost clar: discuţia ta nu e despre gradele diferite de reprezentativitate posibile, ci despre oportunitatea însăşi a folosirii sistemului reprezentativ. Întotdeauna când foloseşti reprezentanţi vor exista foarte mulţi alegători care nu-şi vor avea opiniile reprezentate politic cu exactitate pentru simplul motiv că diversitatea de opinii a populaţiei e prea mare faţă de numărul reprezentanţilor disponibili. (Nu poţi implementa cât de cât eficient un sistem reprezentativ decât cu un număr mult mai mic al reprezentanţilor decât al alegătorilor, sper că e clar.)

        Şi în orice caz, revenind, problema ta nu e cu democraţia în sine. În orice grup e perfect normal ca majoritatea să-şi impună preferinţele şi nu minoritatea. Problema e cu sistemul ăsta de organizare în state-naţiuni, în care nu poţi pur şi simplu să te abonezi la alt grup în care sunt mai mulţi de acord cu tine – pentru asta trebuie să te muţi geografic, să te îndepărtezi de familie şi prieteni, de locuril familiare ş.a.m.d. Mult mai simplu ar fi ceva de genul ăsta: http://en.wikipedia.org/wiki/Panarchism
        Îţi surâde? 🙂

  3. Nu, nu. Probabil eu nu am fost clară. Discuția mea nu este despre oportunitatea însăşi a folosirii sistemului reprezentativ, ci despre una dintre anomaliile acestui sistem și cum ar putea fi remediată…

    Cum facem să păstrăm sistemul, dar să nu mă trezesc cu sharia sau alte aiureli pe cap…

    Aici nu mai e vorba de a dezbate ce e bine pentru unii sau pentru alții. E vorba de sisteme de valori și de referință… În sistemul meu de valori, un măr stricat e un măr stricat, indiferent că există unii care sunt convinși că e o delicatesă (dacă pot face o astfel de comparație). De exemplu, conform cu valorile internalizate de mine și orice metodă de calcul moral aș aplica, sharia e wrong – este opresivă pentru femei și radicală, iar eu consider asta ca fiind de eliminat într-o societate sănătoasă. Aici nu mai e vorba de dreptul unora să aleagă ce e bine pentru ei sau să uzeze de dreptul de a alege, pentru că, așa cum suntem (sper) de acord că o tumoră malignă metastazată omoară pacientul (și deci cancerul e rău, în esența lui), într-o paradigmă paralelă putem respinge sharia ca fiind un soi de cancer societal, pe care trebuie să-l eliminăm dintr-o societate dezvoltată.

    Democrația trebuie să descopere mecanisme care să-i permită să își păstreze principiile, fără a face însă compromisuri care să ducă la uciderea femeilor cu pietre, de exemplu. Ăsta e exemplul extrem, dar aceeași este situația în care copilul meu poate fi discriminat la școală pentru că mama lui a făcut cerere ca el să nu fie prezent la orele de religie (să nu mai zic că default-ul normal ar trebui să fie cererea de participare, nu cea de excludere!).

    Cum facem ca democrația să nu ne dea lideri extremiști? Nu poate fi căutat (și găsit) un mecanism de apărare? Un soi de failsafe?

  4. „Cum facem ca democrația să nu ne dea lideri extremiști?”

    Pentru ultima oară: nu democraţia îţi dă lideri extremişti, ci natura umană. Democraţia face exact ce trebuie şi ce e de aşteptat să facă, daţi fiind oamenii dintr-un anumit loc şi moment. Faptul că soluţia propusă de tine e educaţia ar fi trebuit să-ţi sugereze şi el că problema ta de fapt nu e cu democraţia (n-ai propus modificări ale mecanismelor democratice ca şi cum alea ar fi fost defecte), ci cu cultura umană. Tu vrei să schimbi cultura oamenilor care votează, pentru că acolo vezi de fapt problema, nu în democraţia în sine. Democraţia nu face decât să permită unei culturi existente undeva să-şi aleagă liderii „pe care-i merită”, atâta tot.

    Nu mai acuza democraţia pentru probleme care nu-i aparţin, that’s all I’m saying.

  5. E un mod de a vedea problema, dar sistemul ar avea nevoie să asigure un failsafe, pe care acum nu îl are.

    Din punctul meu de vedere, educația (oferită instituționalizat, tot în cadrul sistemului) este o componentă a acestui failsafe.

    Democrația este un sistem perfectibil. Are probleme, ca orice sistem. Dacă ader la valorile acestui sistem nu înseamnă că îmi leg ochii și îl apăr orbește – extremele sunt periculoase în orice sens.

  6. „Democrația este un sistem perfectibil. Are probleme, ca orice sistem.”

    Sigur, dar tu n-ai subliniat aici problemele democraţiei, ci pe ale unei culturi anume care se manifestă prin metode democratice tot numai aşa cum ştie ea să se manifeste.
    Problema democraţiei reprezentative ţi-am zis-o eu: nu poate asigura reprezentarea exactă a preferinţelor tuturor. Soluţiile ar consta în reorganizarea grupurilor umane pe care se aplică genul ăsta de democraţie (şi ţi-am dat un exemplu) sau trecerea la alte metode de luare a deciziilor de grup (e.g. democraţia participativă).

  7. Bun, subliniez acum, poate e mai clar. O problemă a democrației este aceea că permite anomalii, de la Hitler la Catedrala Mântuirii Banului. Câtă vreme indivizi care nesocotesc principiile democratice pot, folosindu-se de ele, să dea peste cap echilibrul firesc, în sistem e o problemă.

    Zău că nu știu cum altfel să reformulez, ca să vezi ce vreau să spun. Cultura anume e o cultură anume, va încerca mereu să se impună – problema sistemului e că permite chestia asta chiar și atunci când pretențiile culturii în cauză sunt aberante.

    Democrația participativă e o idee, dar nu îmi dau încă seama în ce măsură nu am ajunge la o confruntare a extremelor (pentru că cei mai activi sunt extremiștii, nu moderații).

    Iar cealaltă opțiune îmi pare a fi ceva utopic și nu lipsit de probleme. De exemplu, ce aș face când guvernul fundamentalist (pus pe treabă cu pasiune și sprijinit de multă plebe) ar decide că trebuie anihilat cel ateist, cu tot cu cetățenii afiliați?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s