Social Networking vs. internetul liber și autentic – ce a stricat iremediabil era 2.0

Îmi amintesc cum era când se năștea internetul, iar câțiva dintre noi, privilegiați, aveam acces. Îmi amintesc cum era când mi-am făcut primul cont de e-mail la yahoo (îl am și azi, dar nu-l folosesc decât arareori, pentru că e „unprofessional” și copilăresc – cred că nu împlinisem 18 ani când l-am făcut și cred că sunt printre primele persoane din România care au avut e-mail). Îmi amintesc conexiunile greoaie și primul portal pentru femei pe care l-am accesat vreodată, Oxygen. Îmi amintesc și de mai dinainte de asta, cum căutam știri cu un browser în mod text  (nu mai țin minte cum se chema) și cum, dacă greșeam o comandă, trebuia s-o iau de la capăt și era înnebunitor de frustrant.

Îmi amintesc primele forumuri (nu vreau să discut despre mIRC!), când toată lumea se certa pasional cu toată lumea și nimeni nu știa cu cine se ceartă, pentru că nimeni nu avea nume, ci nickname-uri. Se mai găsea câte unul să-și ia nickname cu numele lui, dar făcea toată lumea un teribil mișto de inconștientul care își expunea persoana într-un mediu atât de volatil și nesigur, încât se lecuia imediat.

Fiecare persoană era un mister. Mă amuza să încerc să descifrez personalitatea din spatele fiecărui nickname și bănuiam că cei care își spun gigel123 erau lipsiți total de imaginație sau nu aveau chef să o folosească, cei care se chemau gigel4you erau băieți buni, dar cam anoști, gigel_is_back erau mai trecuți prin viață și își retrăiau a doua tinerețe online, gigel_pupicel erau prostănaci și uneori libidinoși sau băieții mamii și așa mai departe. Gigela123je m’en fichistă, gigela4you – disperată, gigela_bitch_bad_mad – sensibilă, dar voia să pară dură și tot așa. Și mai erau și the_gigeii, adică cine-mama-ma-sii-mi-a-luat-nickname-ul-inaintea-mea-?-uite-na-io-s-ăla-!.

Pe urmă, nick-urile s-au rafinat. Cum cele cu nume nu mai erau disponibile de multă vreme, oamenii au început să devină personajele preferate, actorii preferați, muzicienii preferați, chiar și titluri de cărți și de cântece sau bucățele de refren. Fiecare nickname spunea ceva despre omul care și-l alegea să-i fie identitate online și asta era așa, ca un al doilea botez, de data asta unul de voință – uite, ăsta-s eu, așa mă cheamă pe mine! Și acum am prieteni apropiați pe care îi strig pe nickname, nu pe nume, iar ei mă strigă la fel, IRL (in real life, da?) și mi se pare firesc. Și cât de solid se construiau relațiile online, adesea portate în lumea reală după luni de zile de interacțiune fără chip, între oameni care nu se văzuseră niciodată, dar care se cunoșteau în amănunt și se înțelegeau de minune! Gașca  mea la care țin cel mai mult, acum risipită de viață prin  diverse preocupări și țări, s-a format online, pe un forum. Pe soțul meu l-am cunoscut așa și l-am văzut în realitate după multe luni de vorbit, râs, plâns… pe net!

Orice femeie care simțea nevoia să facă o schimbare radicală, în loc să-și schimbe coafura, își schimba nickname-ul sau își făcea un cont nou de yahoo messenger și își reînnoia lista de buddies. Aveai chef să nu mai primești cele 1000 de spamuri zilnice pe mailul vechi? OK, făceai unul nou, cu alt nickname și basta. Nu voiai să folosești aceeași identitate online peste tot pe unde aveai obiceiul să umbli? Era perfect OK, puteai să-ți ții în ordine diversele aspecte ale vieții tale și diversele puncte de interes și nu era nicio problemă.

Erau și drawbacks, dar puține. Un dezavantaj ar fi fost faptul că orice prost te putea face albie de porci la adăpostul anonimatului. Dar era OK, până la urmă, dacă nu erai ultimul fraier care își dădea adresa, numele și numărul de telefon pe vreun forum, nu era nicio problemă. Porcăielile rămîneau la nivel virtual și nu era rănită decât mândria, deci pagubă-n ciuperci.

Acum avem un oligopol social media și o presiune constantă să fim profi, să ne facem personal branding, să ne dăm numele, numărul de telefon personal, adresa, localizarea exactă (pe când și CNP-ul?) bazelor de date uriașe ale lui Zuckerberg, Gates, Page&Brin și nu numai lor (plus că poți apărea în fundul gol pe Google Street View). Acum, dacă ai un mail care nu e cu nume și prenume, nu „dai bine” nicicum, plus că e văzut ca totally unprofessional să nu ai domeniul tău propriu. Dai un mail de yahoo, ești un neica nimeni. În plus, acum mai poți fi anonim pentru public doar pe bloguri și forumuri, dar și asta se va termina în curând – sunt mult prea mulți cei care au ales să se publice sub numele real, nu pseudonim, și ei pretind ieșirea comentatorilor din anonimat, pentru că se simt expuși și amenințați de ei, în unele cazuri, pe bună dreptate. Nici guvernele nu au niciun interes ca cetățenii să clevetească protejați de anonimat. Toată lumea vrea expunere totală, transparență, asumare a identității și rezultatul duce spre cenzură, autocenzură (ideile nu pot zbura libere în medii supravegheate; toate revoluțiile s-au organizat în secret sau măcar cu discreție, în primă fază) și purtarea măștilor sociale.

Adică, toată distracția piere din online. Se duce naibii libertatea și de aici. Se duc naibii autenticitatea și spontaneitatea expresiei personale. Gata, trebuie să fim atenți la absolut tot ce spunem, că netul ține minte mai ceva ca elefantul, netul te vorbește mai rău ca babornița nesuferită de peste drum, netul expune orice eroare de comportament sau de gândire sau de exprimare și orice ieșire în decor, mai sever și mai detaliat ca Poliția, cu cazierele ei cu tot. Pur și simplu, netul nu uită, nu iartă și oferă informația instantaneu și gratuit oricui știe s-o caute și devine din ce în ce mai ușor, odată ce identitățile reale ale persoanelor sunt publice.

Următorul pas este condamnarea cuiva în lumea reală pentru hărțuire sexuală în Second Life sau ceva de genul ăsta. De fapt, ce zic eu, asta deja se întâmplă.

Anunțuri

7 comentarii la “Social Networking vs. internetul liber și autentic – ce a stricat iremediabil era 2.0

  1. E, poti sa-ti faci cate alte-ego-uri vrei, de exemplu poti sa-ti spui Lazăr Lung sau Litere și Cifre :))

    E bine că există o metodă legitimă să interacționezi în mod „public” cu cunoscuții fără să se facă mișto de tine că de ce-ți dai numele real 😛

  2. În orice caz, să vezi tu că peste nu mai mult de zece ani, dacă vrei vreun cont de postat ceva online, va trebui să fie cu numele real, plus date de contact și nu numai. Sic dixit Mafalda! 🙂 🙂 🙂

  3. Chiar ma intrebam cand vor introduce astia o chestie sa poti folosi un browser doar daca te autentifici cu CNP-ul si toate site-urile sa stie cine esti tu. Si sa fie ilegal sa folosesti un browser anonim sau sa nu iti divulgi identitatea pe net.

  4. Păi nu mai e mult până acolo. De exemplu, citeam azi că cetățenii României care vor să joace jocuri de noroc online ar putea face pușcărie dacă joacă… pe site-uri neagreeate (citește plătitoare de impozite) de statul român. Adică e treaba mea, ca cetățean, să verific dacă site-ul ăla e din lista bună, că altfel fac pârnaie. Stupid.

    La fel de stupid, cei care vor să joace pe sie-urile agreeate (citește plătitoare de impozite) de statul român vor trebui să se înscrie cu nume, prenume, CNP. Și eu de unde știu dacă nu cumva Gigi joacă pe CNP-ul meu și mă trezesc bună de plată sau de pârnaie, fără să fi văzut măcar cum arată site-ul de la care mi s-a tras?

    În fine, vom trăi și vom vedea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s