New tech și nevoia de viață interioară

Conectați.

Conectați. (imagine, de aici: http://www.phonealot.com/)

Am o vorbă despre oamenii care pot rezista, stoic sau tâmp, în activități plictisitoare. Uite, dom’le, om cu viață interioară bogată! Despre cei care rezistă stoic și nu crapă de plictis, vorba e pură admirație. Despre tâmpi, sigur că e la mișto. Dar, oricum ar fi, am așa, un fel de invidie pentru cei care nu o iau pe câmp urlând după o zi de rutină și timpi morți. Și pentru cei care nu simt nevoia să se bâțâie pe scaun la ședințe.

Zic invidie, pentru că eu nu am ce vorbi cu mine însămi, pentru că îmi dau mereu dreptate și asta nu e interesant. Mă plictisesc până la lacrimi dacă am de mers undeva fără interlocutor. Sau dacă am de spălat vase și nu-i nimeni să-mi țină de urât. Nu pot nici să-mi beau cafeaua fără companie. Îmi vine să fug din autobuz. Mă foiesc până să adorm. În sala de așteptare la doctor, între babe și povești despre reumatism, casc până mă dor fălcile. La fel, când nu am nimic de făcut. Când aștept.

La ce să mă gândesc cu atâta pasiune încât să nu sufăr trecerea timpului mort?

La un moment dat, deși m-am opus cu obstinație vreme îndelungată, am cedat nervos mi-am luat un smartphone. Iar treaba asta, combinată cu plictiseala cronică și cu zona mea de expertiză (web, web, web, de 11 ani) a născut un monstru. Monstrul care era să se dea de-a berbeleacul azi, pe scări, pentru că dădea retweet la o chestie și nu se uita pe unde merge, în vreme ce, din sensul opus, urca cineva care scria de zor un sms și, exact, nu se uita pe unde merge.

Și m-a lovit.

Revelația, nu altceva, coliziunea și rostogolul le-am evitat la mustață, apoi mă gândeam dacă să scriu pe Facebook despre asta. M-am mulțumit cu un Tweet criptic:

Viaţa interioară este total depăşită.

De mobile social media.

Anunțuri

2 comentarii la “New tech și nevoia de viață interioară

  1. Mi se pare din ce în ce mai deranjant cum persoanele cu care te întâlnești pe viu stau în fața ta și butonează la greu telefoanele, în loc să fie prezente mental acolo unde sunt fizic. Mai ales că doar în anumite circumstanțe sunt capabil să socializez confortabil.

    Singura utilitate a telefonului deștept pentru mine e ascultarea de cărți audio și podcasturi. În rest, twitter, facebook și altele asemenea, le găsesc inutile.

  2. Asta cu butonatul în miezul unui face-to-face îmi pare una dintre disfuncțiile posibile, dar nu inevitabile… eu reacționez simplu: „Mai lasă, naibii, telefonul ăla!”.

    Cât despre Twitter și Facebook… Twitter îmi aduce știri comentate scurt (și mult bulk, dar am învățat să filtrez), iar Facebook îmi dă ceva de făcut câtă vreme nu am altceva de făcut, deci pentru mine sunt destul de utile… am un milion de timpi morți (transport, diverse momente plicticoase, drumuri, așteptare în diverse locuri…)

    Cred că totul depinde de cum ești tu ca persoană și de cum înțelegi să folosești ce este disponibil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s