Ce-i trebuie chiorului?

Un euro de doi bani

Un euro de doi bani

Nu, nu. Tichia de mărgăritar îi trebuia chelului. Chiorului îi trebuie euro în 2015 (și fraților UE) iar ăla micu’ a perfectat bisnisu’. Cum, mă, în plină criză a zonei euro, tu să vrei să te bagi fix acolo?

Au hotărât ei treaba asta, de parcă era marea noastră problemă și-n rest totul e perfect. De fapt, dacă nu era marea noastră problemă, păi o să fie. Altfel vezi lucrurile (în verzui-albăstrui) când știi că ai 500 de euro pe lună salariu (în cazuri fericite),  și altfel când creierul tău stă liniștit și visează roz că ai 2000 de lei (sau, mai frumos altfel spus, douăj’ de milioane dă lei vechi). Și altfel întinzi mâna către portofel să scobești în el de 30 de euro (pardon, 29.99), ca să iei ceva pentru care n-ai fi dat altminteri 120 de lei sau, și mai rău, un milion două sute…

Cu alte cuvinte, uite cum o să simtă românul că ia și mai puțini bani (și va vrea mai mulți, să vedem de unde), dar va cheltui cu larghețe, cel puțin un an, doi, la început, până se obișnuiește și ajunge la fundul sacului.

Parcă aud dialoguri psihologic corecte, dar logic varză:

Și, ia zi, mă, cât iei? În mână?

Douăj’ de milioane. Lei vechi.

Aha. Tare. Ăăăă… mișto nădragi. Cât au fost?

O nimica toată, vreo patruj’ de euro!

Oaaaa!!! Dă unde?

Dixit Mafalda.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s