România mea e ca Dumnezeu

Mai sunt două ore și ceva de Zi Națională și m-a apucat un patriotism neașteptat. Cred că sentimentul există undeva, adânc ascuns, și mai iese la iveală uneori, când pot să uit de politicieni care vor să mă fure, de taxe mari, plătite pentru nimic, de manele, de nesimțire, de jeg și de ipocrizie.

Chestia e că sunt destule lucruri de iubit. Iubesc să merg la 2 Mai vara. Iubesc strada mea, plină de gropi și de amintiri din copilărie. Iubesc sumedenia de prieteni pe care i-am cunoscut înainte să existe social media. Iubesc Grădina Botanică. Iubesc casele alea din lemn înnegrit care au mai rămas pe la țară. Iubesc babele sfătoase și moșii hâtri, care te îmbată de nu te mai ții pe picioare dacă te prind iarna după porc. Iubesc mesele în familie, care mă umplu de nervi și de încântare, în același timp. Și aș mai putea să scriu vreo oră… ideea e că toate astea se întâmplă și sunt posibile AICI. Ca și manelele, nesimțirea, politicienii corupți. Dar cine să schimbe toate astea, dacă numai stăm pe fund în fața calculatoarelor și ne plângem că e nasol?

România mea e ca un fel de Dumnezeu. Mulți cred că există, dar n-o vede nimeni și totuși o iubește toată lumea.

La mulți ani!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s