De ce sărbătoresc Crăciunul

Am stat să mă gândesc când să mă apuc să fac bradul. M-a întrebat multă lume de ce mai sărbătoresc Crăciunul, dacă nu cred.

O dată, pentru că nu e sărbătoare creştină.

Şi, în al doilea rând pentru că e o tradiţie socială. Un prilej.

Şi, în al treilea rând, pentru că îmi place să fac bradul şi să pun sub el cadouri.

„Păi şi de ce nu faci doar bradul?”

Nu pot să-l împodobesc pur şi simplu. Trebuie ceremonie, copil, beteală, povești și toate cele, mai puțin după tradiția „strămoșească” şi mai mult în ideea că ritualurile de sărbătoare, făcute cu cap, ajung să însemne ceva. Să dea copilului nişte rădăcini de nostalgie caldă şi familiară, numai bune să încolţească la vreme trecută de vârsta mirării. Adică, să plantez undeva, în adâncul ei, o amintire de iubire, siguranţă şi bucurie. Ceva care să apară pe neaşteptate, ca un cadou, de fiecare dată când apare triggerul potrivit.

Cum am păţit eu acum câteva zile în IKEA. Era acolo un cor de copii, care dansau şi cântau colinde. Şi nici măcar nu cântau nemaipomenit. Şi nici nu cântau ceva ce să fi ştiut. Dar era ceva în aer şi în ochii lor şi printre oameni, ceva subtil, indescriptibil, ceva pe care n-am reuşit să-l identific. Iar acest ceva m-a făcut să-mi amintesc de ai mei. De cozonacii mamei, crescuţi peste marginea tăvilor, cum nu mai făcea nimeni. De împodobitul bradului şi de eternele becuri ruseşti pe care tata le dregea în fiecare an. De căţeluşa teckel, pe care o îmbrăţişăm până dădea să muşte, ca să scape să respire. De interdicţia la bunătăţile de pe masă până în ziua de Crăciun. De prăjiturele furate şi mâncate în secret în ajun, împreună cu tata.

Şi, pentru o secundă, o preţioasă, minunată secundă, au fost amândoi lângă mine. Cu mine.

La asta e bun, magic, Crăciunul. De asta e sărbătoarea mea preferată. Şi de asta cred că merită să fac bradul, să cânt „O brad frumos” şi „Săniuţa”, să citesc fie-mii poveşti cu Moş Crăciun şi să fac cumva ca toate astea să rămână cu ea, peste vreme.

Anunțuri

8 comentarii la “De ce sărbătoresc Crăciunul

    • Păi am căutat, de-aia zic… E, de fapt, o combinaţie de sărbători păgâne, pe care creştinismul le-a asimilat şi s-a instalat peste ele cu povestea proprie, păstrând acele elemente pe care nu le-a putut elimina. Bradul împodobit, moşul care face daruri…

      Oricum, nu văd o problemă în faptul că sărbătoarea asta a fost asimilată de creştinism; până la urmă, a acumulat o serie de obiceiuri cu funcţie socială şi de integrare şi le-a globalizat – asta înseamnă că, practic, mult mai mulţi oameni au putut avea acces la diversele tradiţii şi sărbătorile, în loc să difere şi să nască felurite conflicte, au devenit sociopete (aducând oamenii laolaltă, uniţi de tradiţii comune, împărtăşite).

      Crăciun fericit, deci! 🙂

  1. pai in traditia crestina craciunul reprezinta nasterea lui Isus Cristos ; dat fiind faptul ca respectivul nu se stie exact cand s-a nascut, unii zic prin martie ,altii zic ca in septembrie,dar in nici un caz decembrie(asta a hotarat-o oficial papa Iuliu I in anul 350) , rezulta ca nu are cum sa fie crestina
    O istorie interesanta a craciunului e aici, de la” Gandeste Rational”
    http://gandeste-rational.blogspot.com/2010/12/povestea-craciunului-si-obiceiurilor.html
    Si mie imi place craciunul, bradul (artificial ca suntem ecologisti), am ocazia sa fac sarmale :)) (de fapt am pretext , ca nu-mi place sa fac, doar sa le mananc), e parca alta atmosfera , cadouri, concediu, Mos Craciun , entuziasm ………

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s