Miștocarii de canapea

Nația noastră are trei probleme majore. Una: după aproape opt ani de Băsescu, încă sunt destui care cred că individul chiar a făcut ceva bun; a doua: e pusă pe miștouri, gargară și garagață; a treia: îi place să stea la cald, să bage la maț și să-i facă alții treaba, mai ales dacă e periculoasă, grea sau murdară. Iar dacă alții nu fac treaba (că nu-s destui, de exemplu) nația de fotoliu, cu telecomanda într-o mână și berea sau cârnatul în ailaltă, face mișto.

Am urmărit povestea de aseară cu mare curiozitate.

Nu, normal că nu m-am așteptat să pice Băse, deși mi-aș dori asta. Și da, sigur că am avut câteva momente când m-am gândit „mamă, dacă ar ieși acum toată lumea din cârpe și s-ar năpusti aici, oare ar demisiona președintele? Cum ar fi dacă s-ar aduna vreo treizeci de mii de oameni, cam cum au fost la mitingul ăla ridicol din Piața Victoriei, dar la Palatul Cotroceni și pe toate străzile din jur”?

Dar, dincolo de asta, am vrut măcar să văd cu ochii mei ce se întâmplă.

Cum încrederea mea în televiziuni tinde spre zero, am zis că trebuie să merg acolo, să văd exact care situația. Nu în Piața Universității, nu mă interesa povestea cu Arafat. Am mai spus, Arafat a fost doar un hering roșu. Chestia cu ambulanțele numai distrăgea atenția de la conținutul real al legii. De la esențialul „plătim mai mult și beneficiem de mai puțin„. Deci, când am auzit că oamenii strigă „Jos Băsescu”, a devenit interesant. Așa că m-am îmbrăcat gros, să fie, și m-am dus.

700 de oameni au strigat „Jos Băsescu”.

Nu 1000, nu 500. Cam 700. I-am numărat la ochi, din zece în zece și am aproximat cam cum arată un grup de o sută, după care am aproximat restul. Nu-i greu, așa face toată lumea ca să aproximeze mulțimi. Și, evident, am exclus jandarmii, care erau vreo sută, poate și mai bine, că aveau rezervă în vreo cinci camioane parcate în fața Academiei Militare. Poate că, dintre oamenii ăștia, fără jandarmi, vreo sută, două (hai, trei! dacă adunăm oportuniștii, veniți repede să profite și ei) erau activiști de la diverse partide, sindicaliști și alți agitatori de meserie. Dar vreo 400-500 erau acolo ca să strige „Jos Băsescu”. Chestia cu Arafat se striga pe la mijlocul îmbulzelii, unde erau și steagurile și pancarta. Probabil că acolo erau cei cu mitingul inițial. Dacă jăndarii caută organizatorii, acolo să se uite. Restul au fost oameni veniți ba cu furie, ba cu ură, ba cu speranță, ba de foame, ba de curiozitate, ba că e terapeutic să strigi „jos„; care cu ce-l durea. Și erau și tineri, veniți la strigat, că e distractiv. O parte făceau poze și filmau, ca turiștii japonezi (me included). Și cam asta era mulțimea. Pestriță. Era o femeie care se plângea că-i e frig și foame, dar că și acasă e frig și foame. Lângă ea, un grup de tineri făceau mișto de tot ce mișca, iar unul dintre ei se oprea din când în când din povestit și striga ce striga mulțimea. Mamă, ce voce puternică avea omul ăla!

Câți locuitori are Bucureștiul?

Dacă scoatem din ecuație oamenii care vin și lucrează aici și seara pleacă acasă, în localitățile limitrofe, dacă scoatem și bătrânii neputincioși, copiii și dezinteresații, rămânem cu… ah, stai, nu trebuie să elimin dezinteresații, că rămân cu 700 de oameni. Exact. Nu e vorba de a fi anti Băsescu, pro Băsescu sau anti/pro altceva. E vorba de interes. Bucureștiul a stat cu ochii în teveu cam cum stă cu ochii în telenovele și a comentat cu spume și clăbuci sau cu râsete și caterincă. Dar la asta s-a limitat interesul. Ca atunci când te uiți la un meci de duzină. Comentezi, că na, dar nu te interesează prea tare. Dacă dă ProTV-ul un film „în premieră, numai la ProTV„, gata, s-a dus și interesul.

Pe mine m-a interesat ce se întâmpla acolo. Așa că m-am dus. Cine a fost interesat, s-a dus. Nu are importanță, repet, cu ce orientare politică după ei au fost cei care au fost. Ideea e că oamenii care au fost acolo au ales să petreacă între o oră și șase ore din viața lor, din începutul lor de weekend, ca să participe la ceva viu.

Un miting, dragi miștocari de canapea, e ceva viu.

E ceva ce merită trăit, indiferent dacă strigi „jos” sau „sus”. E participare. Comentariile de pe canapea nu-s participare, sunt pasivitate cu mască. Am tot auzit păreri, care de care mai acide, despre cei care s-au dus ieri la Cotroceni. Haha, penibilii ăia. Hăhă, nu știau ce vor. Hihi, erau varză. Haha, numai o mână de oameni. Hăhă, erau mai mulți jandarmi ca ei. Hoho, or să-i amendeze pe fraieri.

Mă! Dacă sunteți așa de deștepți de la căldură, cu fundul cuibărit între perne și eventual cu o păturică pe țurloaie, de ce nu mergeți acolo unde se întâmplă chestii, să arătați penibililor și fraierilor cum se face? Ei?

Anunțuri

5 comentarii la “Miștocarii de canapea

  1. Și eu sunt de acord în teorie, problema e că nu am văzut aseară deloc, dar deloc utilitatea acelei ieșiri în stradă. Dacă nu vreau nici să-l sanctific pe Arafat, nici să-l scuip pe Băsescu – pentru simplul motiv că momentan nu am altul mai bun la care să mă raportez – de ce aș ieși să protestez?
    Legea aia oricum nu era bună, a retras-o. Soluția în cazul ăsta -așa cum o văd eu – e dezbaterea publică și forțarea prin alte pârgii a reformei sistemului. Ieșitul în stradă aseară chiar n-a fost decât un exercițiu de imagine prin care au vrut și bucureștenii să nu rămână mai prejos față de Ardeal. OK, și? Care era mesajul și scopul?
    În afară de împăunarea infantilă și penibilă a anteniștilor care se și vedeau CNN-ul transmițând războiul împotriva axei răului nu am văzut deloc o utilitate, îmi pare rău s-o zic. Eu care clamez de regulă ieșirea în stradă, de data asta nu mi s-a părut necesar. Părerea mea.

    • Eu cred că suntem cu toții sătui de tot și toate și ne-am uzat, cumva. Să știi că și eu m-am urnit greu… Dar m-am urnit, pentru că, dacă nimeni nu se mai urnește, fac ăștia tot ce vor, cum vor. Așa, măcar am fost acolo.

      Nu-i problemă cu cei care nu au fost, din diverse motive, inclusiv sastiseala. Problema mea e cu cei care se dau acum deștepți și amuzanți, dar au stat acasă, liniștiți, eventual cu niște popcorn, să urmărească răzmerița. Miștocarii de canapea…

  2. Foarte bine spus! Si despre lege si despre motivele participantilor. Nu, nu au fost niste penibili. Cred ca a fost utila manifestatia. Nu trebuie acceptat orice, legitimind tacit, prin lipsa unei reactii, derapajele. Iar daca cine trebuie sa o faca nu o face (credibil) atunci este bine ca oamenii sa ia atitudine. Pai sigur ca erau diversi acolo, ca nu era ceva organizat. Bun, or fi fost si gura-casca, dar unii din oamenii aia aveau un of, un necaz. Se poate obtine si autorizatie probabil, cu buna credinta din partea Primariei. Sigur ca e buna reactia prin intermediul votului, a dezbaterilor publice etc dar, serios, pare puterea sensibila la astfel de argumente? (Da, Tratatul de la Viena.) Sigur ca trebuie reformat sistemul sanitar. Dar, ca sa zic asa, nu tot pe banii mei si pe sanatatea mea. Iar cei de-acasa care (traiesc bine si) comenteaza acid poate cu asta or sa ramina. Cu hahaiala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s