Simbioza protestatar-presă

Am tot văzut comentarii legate de chestia cu panica pe care o creează presa (sau măcar rumoarea), pentru că alege să prezinte numai imaginile cu bătaie și îmbrânceală, cele cu mulțimi dezlănțuite sau măcar numeroase (sau aparent numeroase, depinde de cât de bun e și ce vrea cameramanul). Piticu a scris despre Protestele din PRIME-TIME, cam în aceeași idee. Că e un fel de zgomot pentru o mie, două de oameni nimic, iar cei care stau acasă, în fața televizoarelor, au impresia că vine apocalipsa.

Chiar și o mie de oameni contează.

Înainte de orice, vreau să spun că sondajele de opinie pe România se fac pe o mie și ceva de oameni. Rezultatele sunt reprezentative pentru țară, deși numai o mie și ceva de oameni își dau cu părerea. Nu săriți că eșantionarea se face așa și pe dincolo, că nu despre asta e vorba, ci despre cifră. Cu alte cuvinte, nu poți să ignori o mie și ceva de oameni.

De ce exagerează presa. Care e legătura presei cu protestatarii?Acum, chestia cu simbioza:

De ce exagerează presa?

Normal că presa arată ce e mai cool (sau mai hot, în fine) de pe la evenimente, fie că e vorba de clubbingul vreunei vipe, fie că discutăm de revoluții. Se cheamă newsworthiness, și asta e viața. Pentru că asta interesează publicul! Dacă ar scrie careva despre revoluție un pomelnic insipid pe opt pagini despre fluctuațiile de temperatură și căciulile pașnice purtate de protestatari… ar citi cineva? Nu! Iar rațiunea de a exista a presei e să fie urmărită. Citită. Privită. Și comentată!

De ce exagerează manifestanții?

Protestatarii sigur că urlă mai tare când dă cameramanul drumul la bec și frumușica zgribulită care e cu el se agață de microfon ca de bara din autobuz. Pentru că oamenii ăia nu-s veniți la -5°C ca să se felicite între ei că s-au adunat în Piață. Oamenii ăia au venit cu mesaje, iar mesajele se transmit prin viu grai cât s-or transmite, dar urbea și țara întreagă nu-s satul de trei cocioabe, să meargă doar cu word of mouth. Așa că mesajele trebuie întâi aduse în atenția presei, ca presa să le placă, să le preia și să le distribuie ochilor și urechilor care privesc și se ciulesc la canalele de comunicare de masă.

Cerc.

Cu alte cuvinte și foarte pe scurt, protestatarii au nevoie să vadă că presa le transmite mesajele. Au nevoie și de un pic de exagerare cu cadrele închise, alea care dau senzația că totul colcăie de viermi ciumpalaci oameni. Altfel nu mai vin. Iar dacă nu mai vin, presa nu mai are newsworthiness. Și fără newsworthiness, nu mai are știre. Fără știre, nu mai are rating. Fără rating, nu-i reclamă. Fără reclamă, nu-i presă. Fără presă, nu-s proteste. Deci nici protestatari.

Și acum, că am închis cercul și am rezolvat-o și pe-asta, promit că mâine scriu ceva despre președintele nou. Sau poimâine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s