Gospodarul

Gospodarii sunt acei oameni ciudați care au treabă prin casă în fiecare weekend și ies la zăpadă de cum cad primii fulgi. Un gospodar nu este luat niciodată prin surprindere, pentru că este dotat cu tot ce trebuie. Are, în cămară, balcon, curte sau beci, orice unealtă de care ar putea avea vreodată nevoie, el sau vecinul cu care se are bine, de la sapă și lopată până la mini-betonieră și diverse instrumente de tăiat, tuns și frezat lemn, piatră și fier. Un gospodar se cunoaște vara, după zgomotul infernal care vine din curtea lui (desigur, tocmai și întotdeauna repară ceva) și iarna după muntele de zăpadă care stă, maiestuos și culpabilizator pentru leneși, de strajă la poartă.

Cu alte cuvinte, gospodarul are treabă de ieri dimineața. Ca Sisif, pentru că încă ninge și zice-se că o să mai ningă încă pe-atât.

Chestia e că, ce nu pricepe gospodarul, e că iarna are și ea frumusețea ei. Că poți să pășești prin zăpadă puțin, până ieși din curte. Că nu e nevoie să facă munți de omăt bătucit și pe alocuri pătat de pământ sau plin de frunze uscate chiar de la primii centimetri de zăpadă. Pentru că zăpada proaspătă nu alunecă! Nu e nevoie să o dai chiar imediat, că nici nu-i murdară și nici nu riscă nimeni să-și rupă noada în primele ore de ninsoare. Și nici nu vine primarele să constate, că-i ocupat cu străzile principale, nu cu astea câteva străduțe unde mai intrăm tu și cu mine și cu coana Tanța de la parter.

A, că trebuie să pleci cu titiul și nu poți de nămete, e altceva! Dar să ieși să dai zăpada numai pentru că a nins puțin, asta e obsesie!

E prima zăpadă a anotimpului ăstuia, că mai era puțin și îmi pierdeam speranța că mai avem zăpadă! Pentru zăpada asta am așteptat cu bradul făcut, că nu-i Crăciun fără! Iar gospodarul iese din cârpe și îmi strică toată poezia!

Gospodare! Stai în casă, că răcești! Te uzi la ciorăpei și te iau șalele. Bea și matale o țuică fiartă și uită-te pe geam. E frumos. Lasă așa. Măcar încă o zi, după care ne vedem toți de ale noastre și, poate, dacă mă simt în mare formă, chiar ies și eu să ajut. Dar acum, te rog, mai lasă zăpada să stea puțin neatinsă. Măcar în curte.

Și, dacă te mănâncă palmele și șaua de neastâmpăr când vezi atâta alb în jur, ia-ți lopata, sapa, mașina și du-te la Glina, la adăpostul de câini acoperit de viscoloaie, unde chiar e nevoie de un gospodar care să știe cum e treaba cu datul zăpezii. Ai putea să fii chiar util!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s