Google, eat socks!

Mă bucur că am domeniul meu .ro! Nu, evident că nu e ăsta (ăsta e locul meu personal de joacă și-mi place să-l țin pe wordpress!). Dar am câteva altele, fiecare găzduit frumos pe un server al meu și numai al meu, în care eventual își bagă nasul câte un băiat de la firma de hosting, RDS-ul și alți ISP care cară datele și… cam atât.

De ce așa mare bucurie la faza cu domeniile proprii? Simplu, pentru că sunt paranoică de când mă știu. Sunt foarte grijulie cu lucrurile mele, iar lucrurile mele nu-s și ale altora. Îmi amintesc ce nepopulară eram în liceu, pentru că nu făceam schimb de bluze, fuste și nădragi cu nimeni, rujul meu era sacru și inviolabil și fidel buzelor mele iar senvișul meu mai bine pleca direct și întreg la altcineva, decât să dau în dreapta și-n stânga câte o mușcătură și pe urmă să bag în mine bucăți din el cu urme de dinți. Dinții altora.

Paranoia asta a mea m-a salvat de multe belele. Aveam grijă de jurnalul meu și îl luam mereu cu mine, iar mamei îi lăsam un decoy plin cu prostii nevinovate. Știu că îl citea, pentru că lăsam semne. Mai târziu, i-am zis că n-a pus niciodată mâna pe the real thing și culmea e că tot ea s-a supărat că am păcălit-o ani de zile. Singura dată când tata a căutat în geanta mea după țigări (mă prăda constant, mereu rămânea fără) i-am făcut un scandal groaznic și n-am mai vorbit cu el o săptămână. Când a venit la mine o foarte bună prietenă și a dat buzna în frigider să-și ia de mâncare, m-am simțit invadată, și nu pentru că nu i-aș fi dat ceva de mâncare, dimpotrivă, îmi place nespus să alimentez pe oricine, mai ales cu chestii gătite de mine. Dar nu așa!

Chestia tare e că nu am, de fapt, nimic deosebit de ținut sub cheie. Am recitit recent jurnalul ăla „pe bune” și am realizat că scriam cam aceleași prostii și în cel lăsat pentru mama. În geanta mea, în afară de țigări (de care oricum știa toată lumea, că fumam oficial – a fost mai simplu să le spun decât să mă feresc), erau caiete, cărți, pixuri și cam atât. Și jurnalul, dar ăla era într-o cutie cu cheie, ia cheia era la mine la gât. Iar în jurnal erau nimicuri. Și culmea e că, dacă mama ar fi vrut vreodată să citească jurnalul meu, era suficient să mi-l ceară. La fel și tata, cu țigările (el s-a prins la un moment dat).

Totul ține de consimțământ. Când nu e cu voia mea, e viol. Când nu e cu știința mea, e furt. Când e și fără voie, și fără știință, e tâlhărie. Iar eu sunt om mare, am minte să gândesc, nu am nevoie de intruziuni în viața mea, nici ca să mă „ajute”, nici ca să-mi aleagă chestii „relevante”, nici ca să nimic. Mă descurc foarte bine singură.

Deci, așa cum nu aș fi nici în ruptul capului de acord să-mi poarte careva chiloții, nu-s și n-am să fiu niciodată de acord ca niște unii, fie ei și Google, să-mi scotocească prin mailuri. Treaba mea e treaba mea și gata. Indiferent cât e de banală sau dimpotrivă, de ieșită din comun. E a mea. Mine, my own, of me. Așa că mă bucur că nu am căzut în tentația de a folosi gmail pentru altceva decât spam și junk și înscrieri pe diverse site-uri care vor neapărat mailuri valide. Adresele mele de gmail sunt valide. Eu le știu parolele. eu intru în ele dacă și când vreau. Dar nu le folosesc. Nu în sensul relevant (cuvânt preferat de Google). Google crede că sunt bărbat și că am vreo patruj’ și de ani. Să creadă, că oricum sunt banner-blind. Pot ei să pună reclame peste tot, că-s antrenată. Nu le mai văd.

EU și numai EU știu ce e relevant pentru MINE.

Nu-mi place să scotocească cineva în geanta mea virtuală. Nu-mi place să își bage cineva nasul în ce scriu, ce fac, ce caut. Iar Google fix asta face acum, odată cu „unirea conturilor” și noua „privacy policy”. Dar eu am domeniile mele .ro. Și acolo primesc mailurile mele și de acolo trimit mailurile mele. Nu ai cum să-ți bagi nasul și acolo.

Google, eat socks!

Anunțuri

Un comentariu la “Google, eat socks!

  1. Pingback: Zuckerberg are un fetiș cu șosete purtate! (Meh, de fapt urăsc Timeline-ul) | Litere si cifre

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s