Să facem mișto de grași

E funny, nu-i așa? Să facem bancuri cu Oana Roman care a năvălit peste camioanele înzăpezite pe A2 sau să râdem de vecina de la trei că „uite-o cât s-a făcut!„. Să îmbiem la mâncare amărâta în cură veșnică de slăbire și pe urmă să râdem de fundul ei. Să facem mișto de ăla care asudă la sala de fitness, că acuma l-a apucat sportul, uite ce mult e, nu-l mai topește nici mama trasului de fiare. Cumva, știm că e de porc, dar nu ne putem abține. E mult prea tentant! Mult prea haios! Grașii sunt ciuca miștourilor și oricum s-au obișnuit cu asta. Nu?

E tare că glumeții cei mai ai dracu nu-s ăia care-s slabi din născare (culmea!). Ăia au alte complexe și ar vrea un șir de grăsime peste coaste, dar na, ăsta le e metabolismul. Sau atâta pot să mănânce fără să li se facă rău. Așa că cei care se ocupă cu glumițele despre osânză sunt fix ăia care nu-s tocmai scovergi, mulțumiți sau inconștienți de felul în care li se revarsă slana burții peste curea, într-un pliu mai mare sau mai mic, în funcție nu de cumpătare, ci de vârstă: „io nu-s, nene, chiar așa!„. Sau ăia care se luptă în fiecare zi cu mațul și lenea și crapă de furie că ei trebuie să țină diete și să piardă vremea pe la sală, în vreme ce grașii ăștia nesimțiți se dedulcesc.

Da, mă. Să facem mișto de grași, că ei nu-s oameni. Ei se înfruptă, nu-i așa? Bagă în maț, nu au măsură, sunt nesimțiți, niște porci, ne iau aerul în autobuz și hotdogul de la gura copiilor. Grasul n-are sentimente. Poți să râzi, pentru că o să râdă și el. E ceva știut că grașii apreciază bancurile cu grași. Ba, unii chiar fac bancuri din astea!

După toate cele de mai sus, constatate și scrise, mă întreb niște chestii. Câți dintre miștocari s-au întrebat dacă grasul își dorește să fie gras? Dacă nesimțirea de care îl acuză ar putea fi doar o genă tâmpită, care îl face să care mâncare în maț de parcă ar veni mâine foametea? Dacă apetitul pentru grăsimi și dulciuri e doar felul în care grasul își molcomește depresia? Dacă voința nu e totul? Dacă, pur și simplu, nu poate să se țină de stilul de viață care l-ar ajuta să fie și el subțire și fericit în pielea lui?

Cercetez empiric chestia asta de ani de zile. Adică, am procedat la observație (grași, slabi, stilul lor de viață) și dialoguri structurate (din care am încercat să aflu cam cum arată ziua normală a grasului și a slabului). Și am centralizat rezultatele. Iar chestia cu grăsimea mi-a dat cam așa:

De ce sunt slabi oamenii slabi?

Ori ești slab că ești slab („de la natură„), caz în care, de fapt:

  • ai probleme de sănătate (stomac, bilă, ficat, pancreas, ceva);
  • pur și simplu, nu ai poftă de mâncare și fugărești o jumătate de oră un bob de mazăre în farfurie la fiecare masă;
  • ești foarte mofturos și nu-ți plac / nu-ți pică bine decât anumite alimente;
  • ai o viață care te aleargă, la propriu, și consumi caloriile fără să știi când;
  • n-ai familie și uiți să mănânci, că nu mai mănâncă în casă decât pisica, iar aia are boabe;
  • ai sub 26 de ani.

Ori ești slab că te chinui să fii slab, caz în care, de fapt:

  • urmărești cu atenție tot ce bagi în gură și ai mânca fix ca porcul, dacă nu ai fi atât de concentrat pe scopul cu silueta;
  • te duci la sală de a ajuns să-ți placă – tragi de fier ca și cum ai băga în gură;
  • ai mult timp liber și poți să-ți gătești chestii bune și care nu îngrașă;
  • ai bani de mers la masă în oraș în fiecare zi și ai desființat frigiderul, ca să nu te tenteze să dai iama seara;
  • ai copil mare, nu-i mai faci tu mâncare și își ia singur, așa că poți să te împotrivești chemării frigiderului;
  • n-ai familie sau stai cu părinții, iar mama are grijă să-ți dea repede ceva bun, care nu îngrașă, de fiecare dată când te vede scotocind în frigider;
  • ți-ai impus să te culci devreme, că grașii nu mănâncă seara, mănâncă noaptea!
  • fumezi când ți-e foame (nu mai fă chestia asta! iar dacă vrei să scapi de fumat, acum e momentul);
  • când mergi la o petrecere, știi că o săptămână stai pe 800 de calorii, ca să plătești dezmățul.

De ce sunt grași oamenii grași?

Sau ești gras și te chinui să fii slab, adică:

  • ai peste 30 de ani și nu pricepi de ce nu mai merge să mănânci „normal”, că doar așa ai mâncat toată viața și ai fost slab! Încerci să pui mai puțin în farfurie, dar tot ce reușești să faci e să te simți nemâncat și să-ți mai pui o porție, deci mănânci și mai mult în felul ăsta!
  • n-ai nicio problemă de sănătate și poți mânca fără să faci indigestie sau criză de fiere, absolut orice, în orice combinație;
  • te apuci de dietă în fiecare zi și în fiecare seară stai mai târziu decât trebuia și ți se face foame – la ora aia nimeni n-are voință, deci cedezi și înfuleci;
  • te ține motivația câteva zile, dai chiar o juma’ de kil, pe urmă dă soacra sau mama o petrecere cu masă și faci dieta praf, iar a doua zi nu poți să te mai aduni s-o iei de la capăt;
  • ții cură de slăbire cu obstinație câteva luni, arăți din ce în ce mai bine și te gândești că, dacă bagi o prăjitură (că n-ai mai gustat prăjitură de un sfert de an!) n-o fi foc. Pe urmă o bagi și pe a doua, care cheamă o friptură, care cere o bere, care trebuie stinsă cu un șerbet, care face sete de Cola și s-a dus naibii dieta și dacă s-a dus, cine s-o mai țină?
  • te duci la sală în silă, pentru că nu-ți place, nu ți-a plăcut și nici nu-ți va plăcea și nu poți să te ții de treaba asta mai mult de câteva zile și în final iei un kil în plus după toată tevatura;
  • ai grijă mare ce mănânci și te stresezi să ai mereu la tine gustări sănătoase și să respecți mesele principale ale zilei (cum zice jingle-ul ăla obosit la TV), dar ai un program de rahat, pe care ți-l fac alții și se și schimbă cum bate vântul, așa că te trezești că rabzi de foame câteva ore, când tu aveai programat prânz. Ori iei repede un croasant, ceva, și faci praf dieta, ori rabzi și faci gastrită, ori rabzi și, când ajungi seara acasă, înfunzi. Iar treaba asta se petrece zilnic și e total incontrolabilă;
  • ai familie și trebuie să le faci de mâncare, că un copil nu crește cu brânză de vaci slabă, mere și salată. Și ești om, ți-e poftă. Nimeni nu poate să rabde, cu mâncarea aburind sub nas! Sau nu prea multe zile la rând, în orice caz.
  • ești deprimat (că ești gras sau din alte motive), iar mâncarea este un fel de antidepresiv și te calmează instantaneu.
  • ai o dereglare hormonală diagnosticată de medic, după analize și lupți cu diete și pastile;
  • ai o dereglare hormonală recentă, nu știi că e ceva în neregulă cu felul în care funcționezi și te miri de ce nu dai jos, deși ai încercat toate curele de slăbire, plus sport.

Mai e și situația în care ești gras și nu-ți pasă:

  • te-ai împăcat cu ideea, o viață ai, fuck it! Să mâncăm. Om-nom-nom-nom!

Dar câți sunt așa? Cred că foarte puțini oameni, mai ales cu presiunea socială actuală împotriva grăsimii, sunt atât de împăcați cu slana lor. Poate bătrânii, că pentru ei nu mai contează oricum aspectul fizic de la o vârstă, ajung să se împace și cu ridurile, iar puțină grăsime le mai umple. Ideea e că, de fapt, din toată marea de grași, puțini sunt nesimțiții. Majoritatea duce o luptă. Iar asta se vede uneori, alteori nu. Și, în toate cazurile, e greu și dureros și obositor și ucigător pentru stima de sine. Iar dacă mai vine și un glumeț să facă haz, chiar că pune bomboana pe colivă.

Anunțuri

12 comentarii la “Să facem mișto de grași

  1. Aproape corect, doar ca oamenii care sunt grasi din cauze fizice (metabolism, glande etc) sunt foarte putini. Marea majoritate intr-adevar sunt foarte stresati si dezorganizati si nici nu fac vreun efort in zona organizarii. Cunosc ca putoare d’asta sunt si eu.

  2. In caz ca mai stii retete care sa indeplineasca 3 conditii – fara prajeala, fara grasime, fara carne – te rog sa mi le dai. Multumesc anticipat 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s