De ce e de porc faza cu Ungureanu

La prima vedere, ideea lui Ungureanu cu scosul aiurelilor de pe pereți pare o chestie de bun simț.

Adevărul e că, de fiecare dată când nimeresc (desigur, forțat – cu hârtii în brațe și ceva acreală pe față) prin vreo instituție publică, mă agasează omniprezența icoanelor. Stau sfinți sfrijiți și maici ale Domnului pe toți pereții și se zgâiesc la mine cu fețe gălbui și dojenitoare. Disconfort. Nu mă interesează dacă loaza din fața mea, care tastează cu două degete în ritm de plimbare lejeră, e credincioasă sau nu. Mă interesează să tasteze mai repede, să vorbească frumos, să fie atentă la ce-i spun și să nu mă pună să alerg după încă un set inutil de hârțoage. Iar dacă se mișcă sfârlează, poate să creadă și-n Manitu, nu e treaba mea și nici nu mă interesează, pentru că își face treaba! Iar eu ajung prin instituții nu ca să evaluez religiozitatea funcționarilor, ci ca să-mi rezolv diverse probleme cetățenești.

Ceva mai puțin, dar tot enervant, e să văd poze cu familia mamoașei cu păr scurt și mustață care se răstește la mine, răgușită de la țigări fumate o viață, prin gaura ghișeului. Mi-o și imaginez urlând la bietul plod din poză sau cu bărba-su în bucătărie, certându-se pe ceva meschin. Fără să vreau. Aș prefera să nu văd pe birouri poze cu familioane, ci dosare puse frumos, ordonat sau, și mai bine, să nu fie dosare deloc și totul să se facă simplu, cu un search. Vise! Să vă spun cum arată biroul de la Adminstrația Financiară a sectorului 5, acolo unde stau tăntițele care verifică chestii în dosare? Toată camera e împânzită de hârțogăraie, iar fiecare birou arată cam așa: dosare deschise, dosare închise, dosare cu semn, dosare pe jos, hârțoage, toate claie peste grămadă, amestecate cu ștampile, pomișori feng-shui, icoane, scoici, stick USB, poze cu pisici, poze în ramă de la nuntă sau de prin excursii, farfurii cu fursecuri pe jumătate mâncate, căni jegoase de cafea, pilă de unghii, imprimantă, monitor, guguloi cu arc și ochi mobili lipit de partea de sus, gumă de mestecat, mâncată, nemâncată, pahar cu apă și floare veche și floare nouă, praf. Dacă o fi nimerit nea premierul în vreun balamuc din ăsta, cred și eu că l-au apucat pandaliile, la cum e de spilcuit.

Diplomele nu mă deranjează. Da. Diplomele sunt bune. Când merg într-o instituție publică mă simt bine să văd că omul din fața mea a meritat ceva la viața lui și că meritele i-au fost recunoscute cumva. Parcă pot să iert pe cineva că e mai puțin amabil, dacă are un perete plin de diplome. Omul ăsta știe ce face, are ceva mai multă credibilitate, o fi obosit...

Nici calendarele nu mă supără. În definitiv, deși sunt inutile (avem toți la telefon, la PC…), par folositoare la ceva. Iar eu sunt adesea uitucă pe la ghișee și prin birouri de instituții – un calendar face bine, deci, și te scapă de o întrebare care ar putea agasa și mai tare angajatul statului: „ăăă… în cât suntem azi?

Asta a fost prima vedere. Dar, dacă trec de prima vedere, ideea lui Ungureanu nu mai pare așa bună.

Dacă se rezuma la scăpatul de icoane, era – din punctul meu de vedere – un pas spre normalitate. Credința se practică în biserică, nu în instituțiile statului. Așa cum nici în școală nu are ce căuta religia, nici în stat nu are ce căuta. Vrei icoană? Perfect! Ține-o în portofel, în poșetă, pe geamul mașinii tale, dar nu pe zidurile sau pe birourile instituției pentru care plătesc și eu, care nu vreau icoane.

Numai că Ungureanu nu a avut, de fapt, treabă cu icoanele. Contrar lătrăturilor de la Antena3, unde fix pe chestia cu religia se bat câmpii, Ungureanu a fost deranjat de buluceala de obiecte personale aduse de funcționari în cuiburile pe care și le-au făcut în birouri, ca să-și facă munca mai plăcută și mediul mai ca acasă. Iar asta nu mai e OK. Chiar dacă mă agasează pe mine pozele cu fiica absolventă a lui tanti Aglae de la fisc sau cele cu bărbatul burtos și păros pe piept, cu bere în mână, la mare, de pe biroul lu’ madam Veta de la nushcare altă instituție, nu e normal ca treaba asta să le fie oamenilor interzisă. Poate să le spui să nu țină artefactele la vedere, în zona de lucru cu publicul (ca dovadă că plângerile mele se referă la ghișee!), dar de ce să nu-i lași să se simtă mai ca acasă, dacă tot trag opt ore pe zi la birou? Până la urmă, chiar și icoanele sunt OK într-un birou în care nu are acces publicul, dacă cei care lucrează acolo au convenit că vor așa.

Deci nu, nu vă bucurați la Ungureanu că scapă de icoane. De fapt, el scapă de personalizările spațiului, făcute în timp – uneori, ani întregi – de angajații de stat. Dacă Ungureanu zicea că vrea să nu mai vadă balamuc prin birouri, ci ordine, era cu totul altă treabă. Dar nu, el vrea să elimine tot ce aparține angajaților, tot ceea ce le făcea munca ceva mai plăcută. Iar asta nu mi se pare deloc OK.

Later edit: Încă un punct de vedere, la Robintel.

Anunțuri

8 comentarii la “De ce e de porc faza cu Ungureanu

  1. Asa este. Era foarte bine daca impunea sa fie curat, ordine si rigoare in institutiile de stat. Stiu ca nu se rezolva 100% dar poate se mai imbunatatea cite ceva. Imi amintesc (neclar) de o stire auzita acum citiva ani: o australianca a fost concediata pentru ca avea la birou mai mult de trei obiecte personale. Lucra la un oficiu postal sau cam asa ceva si nu avea voie, prin contract probabil, sa aiba decit trei obiecte personale. Ma rog, n-oi avea eu memoria buna, este posbil ca detaliile sa difere de realitate, dar ideea generala cam asta era. Stiu ca mi s-a parut ciudat atunci, poate de aceea am si retinut stirea asta cidata. Deci Ungureanu nu e singur…

    • Păi nu cred că are un țel util mie și ție. Pur și simplu, cred că l-au enervat ăia cu pozele cu familia și diplomele de pe pereți. Plus că el a făcut ceva studii ebraice pe la Oxford, deci am sentimentul că nici ortodox nu-i, deci probabil l-au secat și icoanele. Dar cred că problema a fost personală, nu de principiu. Deci, e un vax.

  2. 1-2 obiecte personale ajung;
    incarcatura de flori, poze, cani, oglinzi, tot felul de nimicuri arata clar ce se face in in majoritatea timpului
    mai multa munca si mai putina cafeleala, tigareala, fundite si barfulite, asta sa faca cei ce si-au facut cuiburi prin birouri!
    Daca nu, sa se duuuuca!…Suntem destui care vrem sa muncim eficient, sa ne miscam repede, nu sa ne incurcam in obiecte inutile rasfirate pe birou, sa varsam cafeaua sau paharul cu ghiocei pe acte etc
    Sper sa fiu bine inteleasa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s