Cum să aduni semnături

Scriu chestia asta pentru că eu sunt de obicei prietenoasă cu cei care adună semnături pentru diverse cauze. Şi sunt aşa chiar dacă nu sunt de acord cu povestea pentru care sunt adunate semnăturile (caz în care nu semnez, zic mulţumesc şi plec). Sunt prietenoasă, pentru că ei fac ceva pentru chestiile în care cred şi pentru că ştiu cât e de greu să stai în picioare o zi întreagă, cu nişte foi şi un pix în mână, spunând acelaşi şi acelaşi text şi dând de tot soiul de oameni, unii OK, alţii de-a dreptul agresivi.

Dar ieri n-am fost prietenoasă. Pentru că băieţii care voiau semnătura mea parcă făceau înadins să n-o primească. Parcă făceau înadins un fel de „Top cinci tâmpenii pe care le poţi face când vrei să aduni semnături, în aşa fel încât să nu aduni semnături”.

1. Se proţăpeau în faţa oamenilor care treceau pe lângă ei şi le băgau sub nas hârtiile de semnat. Aşa ceva nu se face! Dacă mă grăbesc, mă ţii din treabă şi mă enervezi – nici nu semnez şi ai şi pierdut cu mine timp pe care l-ar fi putut folosi „agăţând” pe cineva care nu se grăbea.

2. Pe hârtii nu era trecută clar cauza pentru care adunau semnăturile. Nu văd din prima ce vrei, nu semnez. Şi nu, nu am timp să stau să-mi explici.

3. Nu aveau trei vorbe clare despre ce era vorba. Dacă nu-mi spui „semnează pentru balene!” (sau legalizarea somnului pe lună sau orice altceva zice cauza pe care o susţii), m-ai pierdut de muşteriu, garantat.

4. Foile cu semnături aveau pe ele numai nişte tabele. Nu aveau şi un antet, care să mă asigure că nu semnez pentru salvarea vrabiilor, iar semnătura mea să ajungă de fapt în vreun dosar pentru schimbarea Constituţiei în aşa fel încât să permită realegerea lui Băsescu preşedinte. The horror.

5. Tabelele păreau să aibă prea multe coloane. Să-mi dau numele, CNP şi semnătura să zicem că e OK, dacă am încredere în organizaţia care adună semnăturile şi chiar cred în cauza pentru care se zbate, dar să dau şi adresa şi numărul de telefon… nu, asta nu. E cam mult.

Astea fiind zise, trebuie să mai adaug că, evident, nu am semnat şi nici nu ştiu pentru ce adunau băieţii ăia semnături. Sunt curioasă încă… pentru că, după ce mi-am terminat treaba şi graba, când am trecut iar pe acolo, nu mai erau. Poate aş fi semnat totuşi, dacă era o cauză bună.

Anunțuri

8 comentarii la “Cum să aduni semnături

  1. uite eu n-am semnat niciodată pentru nimic până acum. motivele ar fi astea:
    – nu știu niciodată ce se întâmplă cu datele mele
    – nu poți fi sigur că ei folosesc semnăturile pentru ce ți-au zis
    – nu am nicio simpatie/milă specială pentru ăia care le strâng, pentru că am vorbit cu unii, câteodată, și mi s-au părut cam proști, deci ușor de prostit ca să facă asta, ei nefiind în stare decât să prostează alții mai fraieri ca ei să semneze… cerc vicios
    stiu, sunt un monstru, dar cred că lucrurile n-ar trebui să se desfășoare așa, pe stradă, atunci când vrei să aduni oameni în jurul unei cauze.

    • Nu monstru, bestie :)))

      Chestia e că în anumite situații legea cere semnături… De exemplu, pentru candidatura cuiva independent trebuie adunate, că altfel omul respectiv nu are șansa de a candida. Nici mie nu-mi place să dau cu bățul fără să știu unde merge semnătura mea, de asta nu semnez decât pentru organizații pe care le știu măcar din auzite că ar fi serioase și de încredere. Și numai în condițiile în care antetul tabelului pe care îl semnez precizează scopul… dacă e o foaie cu un tabel simplu pe ea, nici nu mă apropii 🙂

  2. păi da, și dacă cineva independent vrea să devină celebru cum face? după cum zici și tu nu prea are șanse să convingă, pentru că nu strânge semnături sub stindardul unei organizații în care noi bestiile nu avem încredere 🙂 ci o face de capul lui, pe stradă, încercând prin noroc să convingă niște sceptici să facă o excepție și să semneze, deși nu-l cunosc, nu au încredere etc… de asta ziceam că după părerea mea coagularea mulțimilor în jurul unei idei trebuie să se facă mai întâi în alt mediu decât strada. uite de exemplu tipul de la Salvați Bucureștiul care vrea să candideze la Primăria Capitalei. a muncit ceva ani înainte, într-o organizație, acum vine altfel să ceară votul. nu mă apuc eu, hodoronc tronc, să strâng semnături ca să candidez, pentru că am visat astă noapte. cam asta voiam eu să zic în precedentul comentariu 🙂

  3. eu am strans semnaturi pt Remus Cernea, pt ca asa am vrut eu, nu m-a pus nimeni, iar acum strang semnaturi pe 230 pt aia 2% pt ASUR

  4. cand aud ca au dat aia 2% pt biserica ma enervez, insa cand aud ca ei au semnat ce le-a pus in fata conducerea fara sa stie macar unde se duc banii ma enervez la culme, dar deh , traim in Romania, nu? a, si nici macar nu puteau comenta pt ca „asa e ordin de sus” , ca pe vremuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s