Copilul curat

Teribilă misiune! Să ţii copilul curat e ca şi cum ai vrea să împiedici cafeaua să dea în foc: se poate, dar trebuie să stai cu ochii lipiţi de ibric, pentru că o secundă de neatenţie e suficientă să umpli tot aragazul de zaţ.

Cum se face? Greu!

Se ia copilul seara şi se îmbăiază abuziv, sub pretextul că „hai să facem balonaşe de şampon!” Pe urmă se usucă cu grijă şi se verifică unghiile. Sub ele se adună într-o singură zi, indiferent cât de scurt sunt tăiate, impresionante vestigii ale plimbărilor în parc, ale încercărilor de grădinărit în ghivecele din balcon şi ale altor activităţi, la care mi-e teamă să mă gândesc. Apoi se verifică urechile, unde se mai depozitează uneori, accidental, provizii: gem de pe felia de dimineaţă, ciocolată de la oul Kinder şi alte chestii lipicioase. În final, se declară copilul curat şi se bagă în pat.

Numai că, în intervalul seară-dimineaţă, copilul se dă jos din pat de zece ori, i se face foame de două, mănâncă, bea lapte, face pipi, iese în balcon după pisică, colorează cearceaful cu carioca şi tot aşa.

Iar dimineaţa la prima oră trebuie să fie la grădiniţă, la doctor, la terapie, toate locuri unde nu poţi merge cu tălpile pline de praf, părul lipit de lapte, mâinile pline de carioca şi, eventual, totul plin de păr de pisică proaspăt jumulită.

Aşa că ce faci? Simplu (şi greu)!

Te trezeşti cu o oră mai devreme decât ar fi în mod normal nevoie şi mai speli copilul o dată, de data asta cu zbierete, că e dimineaţă şi cine nu vrea să se culce seara nu vrea nici să facă ochi odată cu găinile. Apoi îi pui Minimax, ca să nu-şi dea seama că-l piepteni, îl îmbraci, pândeşti momentul când se termină episodul din Angelina Balerina şi gata, poţi să ieşi pe uşă, cu o mare victorie – ai părăsit incinta cu un copil curat de mână!

Totuşi, bucuria nu durează mult. Copilul vede o baltă şi calcă în ea şi se stropeşte până la chiloţi. Sau pune mâna pe cine ştie ce, de obicei noroi, praf, nucă putredă şi se şterge pe tricoul curat. Na!

Aşa că, ori faci crize de nervi după crize de nervi, ori îţi bagi picioarele şi te resemnezi: mai bine speli copilul doar dimineaţa şi iei cu tine un snop de şerveţele umede decât să te chinui să fii mama perfectă, dar nu nervii praştie.

Anunțuri

8 comentarii la “Copilul curat

  1. ‘te fleosc, copil curat = oximoron adevarat:) eu in vacanta ma uitam la cum arata tricoul: doua nivele de decizie: relativ murdar si rau murdar. la rau murdar il mai lasam cu el pana seara daca mergea la plaja sau era prevazuta piscina in gradina, ca-s mama, nu sisif al curateniei. la relativ murdar, mai statea cu el si a doua zi, ca avea: nisip amestecat cu apa in curte, hinta care dadea direct in noroi, iarba uda, manca singur (relativ manca aka punea mai mult de jumate din mancare in gura adica, restul pe haine, pe jos, pe masa)

  2. Nici eu nu-s obsedata cu curatenia, cu atat mai putin cu „sifonarea”. Noroc cu masina de spalat – in fiecare zi primeste rand curat de haine care se spala seara iar pijamaua se schimba 1-2 ori la saptamana sau chiar in fiecare zi cand e foarte cald si transpira. Acum nu ma laud ci ma gandesc cat noroc am ca a mea, nu stiu cum, e si a fost mai curata de felul ei. Poate din cauza ca am tot mentionat, spala-te pe maini cand te murdaresti, etc. Daca varsa chestii se pune si mai sterge, cat de cat, mai ales daca ii spun, incearca sa manance pe farfurie, sa nu faca sfarmuri. Sa mai spun ca se spala singura, mai putin pe cap? Cand se mai murdareste pe piept, picioare cu lapte sau suc, Intra singura, isi da cu apa, eu ii las prosop pe chiuveta si iese singura pe un prosop pus pe jos. Eu o privesc de la birou, e in linie, cada nu mai e lucioasa si ii mai amintesc sa nu se zbenguie prea tare totusi, ce-i sigur, e sigur. Cand sunt eu cu ea e mult mai atenta, cu altii profita si-si face de cap. Oricum, buna-mea si mama cand traia, erau obsedate ca nu-i suficient de curata/calcata, pieptanata, frumos imbracata. Mie nu-mi pasa asa tare si ei cu atat mai putin. Prefer sa fie imbracata in haine mai putin aspectuoase/scumpe si sa fie libera sa le murdareasca/distruga fericita. Si eu sunt mai putin nervoasa, evident, mai ales ca eu sunt mai nervoasa in general.

    • Problema cu ţoalele mai „de doamne-ajută” e că sunt, totuşi, necesare în anumite situaţii… Nu poţi trimite plodul la grădiniţă în tricou cu pete de tot ce face zi cu zi… Şi nici la medic, de exemplu. Dar, în casă, clar că folosim ţoale de tăvăleală.

      • Cand am zis mai putin aspectuoase nu m-am referit patate/murdare ci doar ca pot fi mai uzate daca au fost spalate des sau nu neaparat chestii foarte, foarte misto (si scumpe) 🙂 Ohoho, mai ales la gradi au de suferit cel mai mult. In rest poate fi imbracat ok, la gradi e distrugere maxima.

      • Da, exact, varză le face! Când era mai mică, asta era, oricum schimbam garderoba la câteva luni… Acum nu mai e aşa simplu. Întâi şi întâi, pentru că nu mai creşte aşa repede şi pe urmă pentru că are unele ţoale preferate şi e nenorocire dacă nu le ia pe ea când vrea şi cum vrea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s