N-am timp de tâmpiți

Serios, sunt o persoană politicoasă. De obicei. Obicei prost, pe care mi l-a băgat în creier mama, atunci când, copil fiind, mă revoltam vocal și fără perdele împotriva prostiilor, a nedreptății și a proștilor vinovați de ele. Așa de bine mi-a spălat mama creierul, încât sunt complet neechipată pentru a da replici pe măsură diverșilor imbecili. Și, din păcate, nu-s puțini. Așa că, de fiecare dată când un specimen din ăsta și prost și agresiv interacționează cu mine așa cum știe și cum poate, am două posibile reacții – îi explic prietenos unde greșește (că doar n-o să fac prostul să se simtă prost, că doar prostia e ca o boală și nu râzi de boala omului, ba încerci să-l ajuți) sau rămân mască. Și tac.

În primul caz, prostul nu pricepe și pot să reformulez până simt că-mi scade și mie IQ-ul, că e fix degeaba și, la un moment dat, mă lasă nervii. În al doilea caz, prostul crede că-s la fel de proastă ca el sau poate și mai proastă și se întinde ca pelteaua, cu gugumănii mai mari și mai rotofeie, până când trage de limită în așa hal, încât reacționez.

De obicei, când ajung în punctul în care mă lasă nervii și reacționez, reacția e aparent disproporționată. Dar asta e doar rezultatul politeții exagerate pe care mi-a băgat-o mama cu forța în sistem.

Chestia e că îmbătrânesc și simt că nu mai am chiar atât de multă vreme de pierdut și, în orice caz, nu am niciun chef s-o pierd cu proști. Plus că am obosit să explic, formulat și reformulat, cam aceleași și aceleași lucruri. Așa că am un proiect personal (iart-mă, mamă!): să uit să fiu politicoasă. Să reacționez așa cum îmi vine să reacționez, încă de la prima gugumănie care dă peste mine.

Zice unul o prostie? De ce să pierd timp să explic? Oamenii deștepți pricep repede, numai prostul nu și nu. Așa că, direct, fără explicații, că nu-s datoare prostului să-l ajut, de acum înainte am să zic: „Ești prost, mă!”, apoi am să ignor prostul total sau, cel mult, am să-l observ amuzată cum spumegă de ciudă că l-am făcut prost.

A. Să nu cumva să uit să zic și asta – e valabil și pentru mediul online. Ăsta e blogul meu și nu am nevoie de proști pe el. Mai bine un comentariu deștept, odată la două luni, decât zece comentarii tâmpite pe zi. N-am timp să dau explicații cui nu vrea să-și deschidă capul. Și basta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s