La zăpadă

​Ninge-ntr-una de aseară,

iar eu sunt de frig sătulă.

Mi-era dor de primăvară

Iar mănuși și iar căciulă!
Am văzut că-i viscol mare

și că-i strada astupată.

Sunt cinci oameni în parcare,

dau de-o oră la lopată.

Și ne-am pus căciuli pe frunte

și-am dat fuga la tataie;

că-i zăpadă, că-i văpaie,

Iese omul s-o înfrunte!
L-am găsit plin de zăpadă, 

sub o cușmă și trei pături.

Toți nămeții de pe stradă

i-a împins, grămezi, în lături.
„C-apoi, voi, ce-ați zis? Că, poate!

Toată neaua-i deja dată.

Ăsta-i viscol? Nu-i, nepoate!

Ce zăpezi erau odată!”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s