Blestem

Ție, care-mi furi din oală,
să-ți rămâie prispa goală.
Să te uiți cu dor și pizmă
cum cresc tufele de izmă
și se-aud până pe seară
plozii satului, pe-afară.

Iar de pui ceva să crească,
să-ți fie țărâna iască,
să se uşte și să fiarbă
de la frunză pân’ la iarbă.
Iar de pui vreo rădăcină,
amar’ fie, de ricină.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s