Trebuie să reînvățăm să ne gândim la alții

Serios, trebuie.

Facem un milion de chestii când ne vine și cum ne vine. Nu știu dacă – cel puțin la noi, în România – de vină e internetul, cu viteza lucrurilor devenită razna și conectarea asta permanentă, sau economia de piață. Pe asta din urmă a trebuit s-o deprindem autodidact,  după ce am dat cu plumbi în comuniștii din capul monstruozității de sistem în care ne-am bălăcit – unii mai mult, alții mai puțin, după vârstă și baftă.

Tind să cred că e un pic din amândouă, dar mă uit la vecini și constat că net au și austriecii, de pildă. Iar ei închid toate mustăriile de Sărbători, duminica și în fiecare zi după o oră anume. Mai găsești câte un nonstop sau câte o tonetă care vinde street food, cu patron arab sau chinez și cam asta e tot. Și spaniolii au net, dar nu poți lua tutun de oriunde în zilele libere (duminica, de exemplu, găsești țigări doar la automatele din baruri). Și norvegienii au, și tot închid tot după ora aia, seara.

Îmi amintesc că, în urmă cu vreo… să tot fie vreo 17 ani, am fost în Frankfurt. Cu treabă, în delegație. Și m-a șocat o chestie. De atunci. Oamenii ăia veneau la birou la 9 fix. Luau toți o gustare la 10 jumate, până la 11. Luau prânzul la 12:30, până la 13:00. Plecau acasă la 17 fix. Nicio secundă mai devreme sau mai târziu. Toți odată. Nu aveau program de lucru de 8 ore, ci stăteau la birou 8 ore, în care aveau două pauze sfinte, de câte 30 de minute. Nimeni nu suna în timpul ăsta. Nimeni nu deranja pe nimeni de la pauza de cafea sau de la cea de prânz. Nimeni nu avea urgențe peste program. Nimeni nu avea urgențe în weekend. Și e vorba despre Germania, unde, nu-i așa, un stereotip cu rădăcini în realitate zice că treburile merg unse.

Și ei au net acum și cred că lucrurile merg la fel ca acum 17 ani. Adică bine, și cu respect pentru OM.

Deci la noi asta lipsește. Nu-i netul buba, ci modul în care, din teama de a nu pierde business (am auzit oameni exprimând asta exact așa), nu ne respectăm pe noi înșine. Prestăm la orice oră și pe orice bani, tăcând mâlc la orice pretenții. Pe de o parte. Pe de alta, sistemic, ne-am obișnuit să vrem ceva acum și în secunda aia să se întâmple. Să ne trezim la 3 noaptea că vrem pepene, ca-n bancurile cu gravide, și pepenele să ne aștepte la nonstop. Să sunăm furnizorul la cinci jumate seara sau sâmbătă la 8 dimineața și la șase sau la 9, cel târziu, să execute comanda.

Greșit. Teribil de greșit.

De aia sunt străinii senini și trăiesc și mai mult. Sau, în fine, și de aia.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s