Calul ăla

Știi tu calul ăla?
Singurul alb din herghelie.
Și după ploaie, nu-l mai recunoști, că s-a tăvălit cu copitele-n sus, prin mocirlă.
Calul ăla, de care te apropii încet, într-un an.
Sau în zece.
Și care-ți miroase palma cu neîncredere.
Și care te mușcă îndată.
Și care fornăie circumspect dacă vrei să-l atingi.
E calul ăla pe care nu poți pune şa, dar pe care poți să-l călărești pe deşălate, când fug în urma ta lupii.
Sau când fugi după nori.
Dar te azvârle dacă-l plezneşti.
Dacă-i pui ham sau căpăstru, lovește în aer și se trântește pe jos.
Cu tine cu tot.
Calul ăla.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s