grave

Era o zi de vară
sau prima dintr-o toamnă
când a venit Tăcuta
și-a pus mâna pe tine.
Mi-a fost frig dintr-o dată
și parc-a luat din soare
și parcă și lumina
a amuțit o clipă.
Și-apoi au trecut zile
și am uitat de-atuncea
și tu erai mai mică,
mai slabă și mai blândă.
Și știu că după ziua
când ai să uiți de mine
eu o să am în suflet
și-n inimă, mormânt.
Căci știu că, după viață
nu e nimic să fie
și nici un viitor
și nicio lume nouă.
Și tot ce pot să fac
e să mă uit la tine
cum te topești din azi
și plâng, pisică… plâng.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s