O viață ca un ghem de Sfoară,
Vreau s-o păstrez, vreau să nu doară…
E lege, dar e prea nedrept.
Cu ea, mă rup a cincea oară.

E prea devreme, cum să-ndrept?
Am vrut puțin să mai aștept…
când ai plecat, ușor, ușoară,
și mi s-a frânt inima-n piept.

Nouă vieți s-au dus, o mie…
şi mă doare viața-n pleoape.
Și sub dud am pus, în vie,
cinşpe ani într-o cutie.

Ce lopată să te-ngroape?
Cum te duc printre hârtoape
către groapa ce-o să-ți fie
cuibul de departe-aproape?

Cin’ să-mi fie lângă, cine?
Prieteni, rude și vecine
n-au timp și nici nu vreau să stea.
N-o să găsesc suflet ca tine.

Cum se așterne alb de nea,
nu-ncape inima în mine,
pentru că ești de-acum în ea,
pentru că ești de-acum în ea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s