O amintire de acum doi ani

Aud o conversație imaginară în camera Bestiei. Mă duc, curioasă. Mă vede.

Zic: „ce faci?” „Mă culc, zice” și se cuibărește pe o grămadă pufoasă de pături și jucării de pluș. Să mă blochez, și alta nu, de uimire. La ora asta, mă bat cu ea s-o pun la somn. Tertipuri, chestii. Nu contează, o fi ajuns-o oboseala.

„Hm, vrei să-ți închid lumina?” „Nu.” Hm. Mă gândesc ce-o fi în neregulă. „Dormi cu lumină?” „Da. Hai, pleacă”. Îmi face semn să mă car, și repede. Îmi imaginez o oră de liniște, cu ochii într-un serial, ceva… nesperat, minunat. Dau să plec. Și repede, să nu se răzgândească.

Aud un mieunat stins. Ah.

Dau Bestia la o parte, de pe maldărul de plușuri și pături și eliberez mâța, care dispare, scuturându-și blana făcută smocuri. Ies fulgi din ea. Mă întorc spre Bestie, cu gând s-o cert.

„Mami, îmi pui filmul cu omul de zăpadă? Te roooog?” Și zâmbește cu ce dinți mai are. „Uite, vine Zâna Măseluță”.

Iubire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s