Mi-am curățat blogul

Am făcut o mare pauză de blog. Timpul e o resursă limitată și, pur și simplu, n-am mai avut.

Am tot primit comentarii și, pentru că am blogul setat pe telefon, am tot intrat să le aprob și să le răspund. Și am constatat că unele postări mi-au adus în blog oameni puși pe insultat, acuzat, certat. Oameni cu care nu vreau să comunic, pentru că nu avem valori similare și, în cazul ăsta, dezbaterea e imposibilă. N-am avut timp să mă gândesc cum să tratez cu acești oameni. Așa că i-am „luat la mișto”, și nu-mi stă în fire. Ne-am enervat unii pe alții și n-a câștigat nimeni.

Am revenit pe blog. Ieri. Acum știu ce să fac cu oamenii ăștia. Nu le mai aprob comentariile.

Și am decis să elimin mai multe postări.

Un nou început.

Cine o fi el acuma?

Mă uit la o televiziune de muzică şi sunt hiturile anilor 80. Am tot văzut oameni, copii, în clipuri.

Cine sunt ei acum? Mai trăiesc? Ce au devenit? Cum au fost vieţile lor? Ce s-a ales de ei?

Viaţa e un continuum ciudat…

Cred că trebuie să facem ceva cu timpul… adică, de fapt, cu lipsa lui

Măi, oameni buni, ajutor!

„Ajutor!” e un fel de-a spune, că e un strigăt în deșert și știu asta, dar trebuie să povestesc prin ce trec și prin ce am să mai trec până se termină (nu se termină niciodată, dar mă prefac și eu că aș putea crede că se mai și termină, ca să n-o iau razna).

Așa.

Dimineața, oră imposibilă, opt, trezirea. În juma’ de oră (nu știu cum, dar reușesc) apuc să mă spăl, să mănânc, să pregătesc chestii de mâncat la muncă pentru mine și soț, care în timpul ăsta apucă (nu știu cum, dar reușește) să se spele, să facă două cafele cu lapte, să se îmbrace, apoi amândoi (nu știu cum, dar reușim) îmbrăcăm, încălțăm fata, mă îmbrac și eu, o pieptăn și la opt jumate sau – în zilele proaste – la nouă fără un sfert ieșim pe ușă și țuști, eu la firmă, fata la grădiniță și el la jobul lui.

Pe urmă (nu știu când și cum) se face patru jumate și mă simt de parcă m-a lovit trenul frontal, adică dorm pe mine și mă apasă ceva pe frunte de oboseală și mă târâi acasă. Noroc că acum am bonă, care ia fata de la grădiniță și o aduce acasă, o hrănește și o duce trei ore în parc, timp în care apuc să mănânc, să spăl vase, să murdăresc altele, să gătesc ceva, să adun ce dezordine s-a produs seara trecută, să mă uit la ceas și să văd că s-a făcut opt seara și eu n-am făcut NIMIC pentru mine, timp în care soțul ajunge și el acasă, apucă să mănânce, să dea cu aspiratorul, să-și dea seama că trebuie cumpărat nu-știu-ce care trebuie la grădiniță sau cine mai știe pe unde a doua zi neapărat, așa că vine bona din parc și luăm copilul așa cum se găsește și plecăm toți trei la cumpărături, se face nouă jumate, plecăm din magazin cu orice altceva decât ce am avut de cumpărat, dar ne dăm seama pe drum spre casă și e deja zece, deci magazinul s-a închis, asta e, mâine.

Ajungem acasă, copilul cade lat, răsuflăm ușurați că am scăpat, cădem și noi pe canapea cu ochii pe perete la ceva serial sau film și eu nu apuc să văd finalul pentru că se face unșpe jumate și amețesc de somn, așa că mă preling spre dormitor unde intru în comă până a doua zi la opt fix, când o iau de la capăt. Nu știu, nu apuc să întreb dacă soțul a apucat să vadă finalul filmului sau a adormit și el.

Oameni buni…

Dacă faceți față la muncă + copil + menaj + diverse cumpărături și altele și nu vă simțiți ca sclavii egipteni la piramide, vă IMPLOR, spuneți-mi cum naiba faceți, că eu nu rezist chestiei ăsteia. Și încă n-a început masterul, care se petrece două ore seara, deci în loc să mă târâi spre casă de la muncă o să mă târâi spre școală, de unde am să mă scurg spre casă, unde am să ajung pe la șase jumate, șapte, opt jumate sau naiba știe, că nu s-a afișat încă niciun orar. Și încă n-a început nici școala, că suntem la grădiniță, nu de alta, dar la grădiniță mai poți ajunge la nouă fără ceva, nouă și ceva, dar la școală încep ăia ora de la șapte dimineața! Păi, ca să ajungem la șapte la școală trebuie să ne sculăm la șase, iar ca să ne sculăm la șase, trebuie să ne culcăm la zece, când se culcă găinile în poiată, deși cred că și alea mai stau la taclale despre porumb și viermișori până pe la unșpe…

Deci…?