Anotimpul cu pisici

image

E vară. Vacanţe, nu? Da! Şi pui de pisică. Puii de primăvară, născuţi acum vreo două luni, crescuţi te miri cum, prin tainiţe, pivniţe, pe sub maşini şi prin beciuri. Puii de primăvară, născuţi şi crescuţi de mâţe slăbănoage, cu ţâţe pline prin cine ştie ce minune. Puii de primăvară care acum ies să se joace şi să vadă lumea. Şi să moară, cel puţin jumătate dintre ei, călcaţi de maşini, înecaţi sau bătuţi de copiii crescuţi de adulţi fără minte sau, pur şi simplu, de foame.

Cel din poză e norocos, norocoasă adică (e fetiţă): l-au adoptat socrii mei, la casa de la ţară.

Dar pe drumul spre ţară şi dinspre…
Am văzut o grămadă de pui nefericiţi de pisică.

Unul, lângă stradă, la intrarea în Bragadiru. Se jucau cu el nişte copii. Păreau să se joace frumos. Dacă-l lasă acolo, nu cred că trăieşte multe zile. E mic şi prost şi maşinile circulă pe acolo cu viteza.

Vreo trei, pe un maidan între case, în Mihăileşti. Păreau rotofei şi nu erau în stradă.

Unul amărât, slab, în uliţă în Iepureşti, pe deal. Nu ştiu dacă se aciuase pe undeva sau nu. Mi-a zis Mamaie că sătenii au grijă de animale şi că „şi-a găsi el pe undeva”. Tot ce se poate.

Patru, grăsulii, storceau ultimele picături de lapte din mama pisică, o umbră portocalie, cu pete albe pe labe. Ăştia sunt chiar la gardul curţii lui Mamaie, deci capătă câte ceva şi nici trafic nu-i pe acolo.

Ăştia erau cei care păreau să fie bine. Restul, şapte bucăţi, zăceau lipiţi de asfalt.

De ce?

Pentru că puţini, mult prea puţini oameni îşi sterilizează animalele. Să le ţină prin case nici nu îndrăznesc să gândesc, că doar e vorba de oameni de la ţară.

Dar măcar sterilizare… Măcar atât.

Sunt atât de mulţi pui de primăvară, peste tot. Iar eu nu mai am unde să mai adun pisici. Mulţi ca mine nu mai au unde. I-am lua dar unde şi cum să-i ţinem, când avem deja animale, iar locul e limitat?

Singura şansă e sterilizarea. Şi nu doar la câini, ci şi la pisici.

Şi, că veni vorba, sunt mai puţini pui de câine anul ăsta în zonă. Mă întreb… care e explicaţia?

Au împuşcat tigrul de la Zoo Sibiu

A evadat animalul, că aşa face orice animal normal când găseşte pe unde. Nimănui nu-i place să stea după gratii, cu atât mai puţin unei sălbăticiuni.

Au pornit după el, că aşa e normal când ai animal periculos liber prin urbe. Nimănui nu-i place să plece la cumpărături şi să dea de tigru în parcare la supermarket.

Până aici, totul normal (n-am să discut că nu e normal să ţii animale sălbatice în cuşcă, e altă discuţie şi nu-i pentru azi).

Numai că imbecilii care s-au ocupat de chestia cu prinsul tigrului au găsit că era mai interesant să îl împuşte, decât să-l tranchilizeze şi pe urmă să-l ridice ca pe sac şi să-l depună înapoi la Zoo.

Aşa că tigrul este mort. Încă un tigru siberian mort. Şi nişte cretini, care or să povestească nepoţilor cum au căsăpit ei un tigru, probabil vor rămâne liberi. Eventual vor fi chemaţi şi data viitoare când o mai scăpa vreun animal de acolo, să „rezolve” situaţia.

Mi-e… Mi-e furie.

Udrea hrăneşte maidanezi

Serios, hinghereasa care zilele trecute îşi ameninţa colegii de partid cu afurisenia şi exmatricularea din diversele funcţii, dacă nu adună, nu contează cum, semnături pentru legea cu eutanasia, acum ne zice, cu interminabil de dubioasă duioşie, că alimentează nişte patrupezi uliţarnici. Şi că o să-i adopte (!!), chiar dacă nu are unde (!!), dacă se dă legea pogromului canin.

Păi bine, cucoană, aşa facem treaba?

Adică acum, cât încă nu e legea aia în vigoare, profiţi şi matale şi azvârli, miloasă şi creştineşte, oscioarele rămase de la vreo orătanie sau vreun Cocoş, dar nu bagi cotarlele în casă.

Apoi dai vina pe ONG, că din cauza lor ar fi maidanezi pe străzi. Păi, cucoană, ONG-urile îi sterilizează, nu-i hrănesc, că n-au cu ce. Iar maidanezii nu se adună la sterilizare, ci la mâncare!

M-am liniștit: maidanezii nu vor fi eutanasiați. Mă enervez: maidanezii vor rămâne pe stradă.

Mda. Știu că sună ușor aberant ca, deși ăia (comisia lu’ Sulfina Barbu) au votat ca maidanezii să fie eutanasiați, eu să mă relaxez și să ȘTIU că, deși, poate, unii câini vor sfârși prematur prin bazele ASPA, restul de patrupede lătrătoare comunitare vor trăi în continuare.

Cum de sunt atât de sigură?

Păi avem în față cea mai tare schemă pedelistă de deturnat bani publici, după aia cu bisericile și prestațiile sociale.

Iată cum.

1. Pe străzi sunt 100000 de câini, zic autoritățile. ONG-urile zic că-s vreo 30000 – 40000. De unde diferența de cifră? Chiar așa o mare diferență de estimare? Greu de crezut.

Ia să vedem. Dacă, potrivit noii legi, autoritățile locale eutanasiază încasează banii de eutanasie pentru 100000 de câini, când ei sunt doar 30000, ce avem? Păi… 65 de euro eutanasia înmulțit cu 70000 (diferența, câini inexistenți) =  4.550.000 EURO! Mamă! Tot bănetul ăsta se scurge din buzunarele noastre în buzunarele lor, doar ca să omoare niște animale care nu există.

2. Asta e tare de tot:

Directorul ASPA a declarat de curând pentru Gândul că pe străzi ar trebui să rămână 10.000-15.000 de câini. „Dacă adunăm toţi câinii de pe străzi nu avem capacitatea să gestionăm pisicile şi şobolanii. Consider că pe străzi ar trebui păstraţi cam 10.000-15.000 de câini„.

Sursa: aici

Adică ăsta vrea să ne spună relaxat că, orice am face, că îi omorâm sau nu, tot rămân câini pe stradă, și nu doi, trei, ci cinșpe mii, adică jumătate din ăia care sunt acum pe stradă! Că, dacă „Aproape 1.500 de persoane, dintre care 274 copii, au fost muşcate în Capitală de câinii fără stăpân, în primele două luni ale anului, conform datelor transmise Prefecturii Bucureşti de Centrul Antirabic din Institutul de Boli Infecţioase Matei Balş„, cum pe stradă sunt 30000 de câini (mai crede cineva gogoașa cu 100000? eu, nu!), înseamnă că cel mult se vor reduce la jumătate mușcăturile. Și basta. Că ăla zice că trebuie să rămână câini în Calcutta și Mumbai, alias București, că altfel ne invadează, domnule, pisicile!

3. Pentru cine nu a prins încă șpilul, treaba e așa:

  • ăia încaseaza suma aia uriașă și nu omoară niciun câine.
  • mai încasează preț de 15000 de câini si omoară la ei, să se vadă sânge de maidanez la știri, să creadă boii că autoritățile stârpesc cotarlele.
  • pe străzi rămân 150000 de câini și se mai încasează bani gros, periodic, ca să se eutanasieze ăia mulți care se tot reproduc, nene, pe stradă, și trebuie să tot omorâm la ei, să nu fie mai mult de 15000.
  • câinii morți nu pot fi verificați de nimeni că-s morți sau nu (spre deosebire de cei sterilizați, care rămân vii și oricând pot fi căutați, după crotalie) – cadavrul apare în hârțoage că e ars la Protan, deci ce mai faci, cauți cenușa câinelui, să afli dacă e mort sau nu sau daca măcar a existat câinele ăla din scripte? NU! Nu ai cum. Iar ONG-urile nu vor mai avea voie să asiste la eutanasii, deci ăia n-or să omoare nimic și doar or să scrie hârtii și or să încaseze banul. Ta-da!

Iar tactica e necesară acum, că vine campania electorală și au nevoie de bani de afișe.

Așa că-s calmă, n-or să omoare cîini. Doar or să ne ia banii. Iar maidanezii or să rămână pe străzi, chestie care, mie una, nu-mi convine deloc. Adică ăia iau banii mei și îi dau la Biserică, îi dau la eutanasii fictive și așa mai departe, iar eu cu fii-mea călcăm în căcăței de maidanez în parc și găsim căpușe pe pisica din casă, aduse, pesemne, pe încălțăminte.

Halal.

Dacă Dumnezeu există… ce-a fost în capul Lui divin? Sexul la babuini.

Am fost azi cu fata la închisoarea de animale Zoo Băneasa. Să vadă copilul animale vii.

Față de ce se tot povestea prin ziare, Grădina Zoologică din București e destul de curățică. Animalele au mâncare proaspătă, nu par stresate și, în afara momentelor în care câte un mitocan bate în geam sau țipă că a văzut câte o creatură, nici nu sunt.

Și ne-am plimbat printre cuști până am ajuns la maimuțe. La babuini. Unul stătea în ușa adăpostului și se scobea tacticos între degetele de la picioare, apoi mânca ce găsea pe acolo. Ciudate apucături pe creaturile astea așa apropiate de om, nu-i așa? De fapt, cine are copii, știe că și puii de om fac chestii similare și ar face și la vârstă adultă, dacă nu am sta cu gura pe ei din fragedă pruncie.

Femela ședea într-o rână pe o scândură și se scobea în… ceva roșu, mare, plin de pliuri, lucios pe alocuri, care sângera. Și arăta cam așa:

Femela babuin în perioada fertilă

Femela babuin în perioada fertilă

Pentru mine, total ignorantă la capitolul ăsta, imaginea a fost horror. De-a dreptul. A ce să arate minunea aia, dacă nu a tumoră oribilă, netratată? Mai ales că Zoo Băneasa nu are cine știe ce reputație, de când cu moartea Gaiei, elefănțica. Așa că am mers direct la un paznic și, cu sfântă dojană în glas, am zis „aveți un animal bolnav„. La care, bietul om, jenat și sastisit de câte ori i se spusese că moare maimuța aia, mi-a explicat, deloc satisfăcător, că „e ca o femeie, aia, doamnă, are ca o femeie„. Nu l-am crezut. Am ieșit  din Grădină și m-am dus ață la portar: „aveți un animal bolnav„. Portarul, cu mai multă experiență la discutat cu oamenii decât paznicul, mi-a zis șugubăț: „așa e rasa, doamnă, n-are nimica aia, așa e specia, rasa, păi da’ nu murea până acuma, e așa de când e aicea, maimuța aia, ani de zile„.

Sceptică și indignată ca Madam Sacâz, am ajuns acasă și am căutat repede pe net „baboon ass” (lol). Și am găsit aici poza de mai sus. Și aici explicația.

Maimuța aia e sănătoasă tun. Și foarte, foarte horny.

Și m-am simțit proastă de-a binelea. Pe urmă, m-am enervat. Ce PR varză au oamenii ăștia de la Zoo Băneasa! De ce nu au pus un afiș, ceva, să înțeleagă toată lumea care e treaba? Câți or fi mers acasă, fără să întrebe vreun paznic, portar, ceva și fără să caute pe net, crezând că animalul ăla are buba mare, tumorală, sângerândă și netratată?

În fine, trecând peste chestia asta, revin la vulva babuinei. Să-mi spună și mie un creștin expert în plan divin și, mai ales, design inteligent, ce-a fost în capul Creatorului când a creeat femelei babuin o păsărică gigantică și gonflabilă?

Ntz, ntz, ntz, Yahve, pervers bătrân!

Împotriva eutanasierii câinilor: argumentul provenienței

Dacă tot e un subiect atât de controversat și cum am o opinie foarte clară despre povestea asta, cred că e o idee bună să încep o serie de postări, fiecare reprezentând câte un argument împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi.

Așadar, astăzi am să vorbesc despre sursa de câini vagabonzi și de ce eutanasierea în masă nu va funcționa niciodată, pentru că nu atacă originea problemei.

Știu că sentimentul general este acela că maidanezii se înmulțesc pe stradă. Sentimentul general este că potăile comunitare sunt un fel de perpetuum mobile, sursă lor înșile. E și normal să existe sentimentul ăsta, omul e tentat să se raporteze la ceea ce observă: ne este mai ușor să observăm noua serie de pui a Negruței, cățeaua de bloc, decât să sesizăm câți câini adulți sunt lăsați pe stradă de stăpânii iresponsabili care se satură de ei.

Sunt sute de motive pentru care câinii adulți ajung pe străzi:

  • e criză și nu-i mai pot hrăni (asta e mai nouă)
  • a murit bunica (noi suntem moștenitorii și ne doare-n dos de animalele ei, noi vrem casa, afară cu cotarlele, 3 bucăți, nesterilizate, logic)
  • familia pleacă în concediu (nu s-au gândit că vor avea de rezolvat ceva cu câinele, atunci când l-au luat și era mic, mititel și pufos și haios și doar n-o să-și sacrifice vacanța, eee, doar au economisit un an ca să plece în Grecia!)
  • nu mai au loc de câtai potaia de 80 de kile pe canapea (că e greu să te gândești când iei un pui de caucazian, pe care îl aduci acasă în brațe, că se va face cât vițelul)
  • câinele îi mușcă pe cei din casă (întotdeauna fiindcă oamenii l-au tratat ca pe un alt om, nu ca pe un câine, iar animalul e debusolat și se comportă în consecință)
  • nu mai e la modă (acum se poartă bichonii, cum să ies pe stradă cu un șoricar???)

Și așa mai departe. Câți iresponsabili, tot atâtea motive. (România nu e vestită statistic nici pentru inteligență, nici pentru responsabilitate)

Acum, să repet ceea ce am zis mai sus: ne este mai ușor să observăm noua serie de pui a Negruței, cățeaua de bloc, decât să sesizăm câți câini adulți sunt lăsați pe stradă de stăpânii iresponsabili care se satură de ei. Iar asta e evident – Negruța nu deschide discret ușa și nu își lasă puii pe șest, în alt cartier. Puii Negruței se văd, mișcă, latră, cer atenție. Câinii adulți noi, proaspăt abandonați, nu atrag atenția. Este mai simplu să vezi niște pui de câine și să zici că ai găsit sursa problemei, decât să te întrebi la fiecare câine ulițarnic de când o fi pe stradă și dacă e născut pe maidan sau nu.

Dar ce se poate observa este felul în care arată câinii de pe stradă, de la o generație la alta.

Sigur că Negruța face pui cu Azorică, maidanezul cu coada covrig. Dacă Negruța ar face pui numai cu Azorică, în câteva generații am avea rasa maidanez românesc. Fenotipul ar fi stabil, talia ar fi mijlocie, coada vârtecuș, botul lunguieț, lupoid, urechile semiblege, blana scurtă. Ar varia culorile.

Și da, sunt mulți maidanezi așa. Sunt așa, pentru că originea maidanezărimii de dinainte de ’89 e alcătuită din șoricari, pekinezi și caniche. După Revoluție, au fost la modă labradorii, ciobăneștii germani și dogii germani. Din combinația ăstora, a ieșit amestecul după care e recunoscută corcitura – nu arată a nimic altceva decât a maidanez sadea, blegoman și gudurăcios, rupt de foame perpetuă și ros de purici. Dar să ne uităm mai bine pe străzi. Au apărut câini cu pete de foc, de talie mare, agresivi. Ăștia sunt rezultatul modei de acum 10 ani, când defilau în lesele românilor dobermanni, rottweileri și alți câini de pază, protecție și show-off. Pe care îi lăsa Gicu să insemineze maidaneze, haha, ce haios, sa f se distreze și Nero. Avem maidanezi alburii cu pete negre și craniul mai teșit, ai dracu’ pe cât poate să fie o cotarlă semisălbăticită cu bagaj genetic de dogo argentino, pitbull și amstaff. Ăștia mușcă tot ce prind. Mai avem maidanezi cu labe groase și picioare lungi, blană deasă și stufoasă. Ăștia sunt neam de ciobănesc românesc greu de ținut la bloc și de caucazian ieșit prin gardul pe care l-a dat jos cu totul, după miros de Negruță în perioada de rut. Și ăștia-s ai naibii.

Ce se întâmplă dacă pui o picătură de vin într-un butoi cu apă de canal? Iese tot apă de canal. Dacă scăpa câte un câine de rasă cu stăpân la maidanez, aveam maidanezi fenotiopic uniformizați. Câteva monte cu exemplare de rasă nu erau suficiente să modifice trăsăturile fizice ale întregii populații canine.

Dar dacă fenomenul e generalizat, cum este de fapt, adică maidanezii provin în mare măsură din case, din vina stăpânilor iresponsabili, degeaba omori ce e pe stradă. Că, din case și curți, robinetul cu potăi rămâne deschis. Avem pe străzi… apă de canal cu care poți să te îmbeți, atât de multă rasă pură, dar diversificată, este în genealogia câinilor vagabonzi.

Ia să fie Negruța sterilizată, Azorel la fel și, când ajunge și Nero pe stradă, să-l prindă hingherii și să-l emasculeze și pe el. Nero ar f s-ar distra cu Negruța, dar Negruța e lipsită de chef de f distracție ca o măicuță ortodoxă bătrână și acră. Până înțelege Nero ce e cu el, harșt! testiculele sub bisturiul vreunui ONG sau al veterinarului de la baza de ecarisaj și gata, fără gonade, n-ai nici pui. Da, e un câine în plus pe stradă (dar dacă nu e cuminte, ca Negruța și Azorel, nu mai pleacă Nero din lagăr!), dar un câine e un câine, pe când un set de pui e un set de pui care se transformă într-o haită în numai câteva luni și, dacă nu-i prinzi la timp, plodesc în grup înca trei, patru seturi de pui și tot așa. Și te trezești că omori la ei ca în abator și te miri de unde naiba tot ies, că erau 50000, ai eutanasiat 100000 și pe stradă mai sunt tot 50000.

Păi din case și curți, nesterilizați, de unde să iasă?

Partea bună e că acum sunt la modă bichonii. Pariu că în 10 ani scade talia maidanezului romînesc, crește blana, devine gălburie, se micșorează urechile, țeasta și dinții?

Dar tot câteva zeci de mii or să fie, dacă se merge, cu maximă inteligență, pe eutanasie.

Numai că peste zece ani, dacă se întâmplă tot așa, îmi rezerv dreptul să zic vreo două, birjărește, oricui susține eutanasia astăzi. Și, desigur, dacă se decide eutanasierea câinilor și nu se întâmplă cum prevăd eu, promit să permit oricui susține eutanasia astăzi să-mi adreseze câteva vorbe grele și bine cumpănite, din repertoriul vulgului român.

Oameni și câini sau cum poți greși un raționament din lipsă de informații

Saturnine (femeie ca și mine, mamă ca și mine și… grafician, ca și mine! Și cu capul pe umeri, ca și mine – sau, cel puțin, așa îmi place să cred că suntem, amândouă) mi-a scris un comment care este punctul de plecare pentru această postare.

Este rațional sau irațional să te împotrivești eutanasierii în masă  a câinilor vagabonzi?

Eu cred că este rațional.

Mi s-a reporoșat adesea în chestiunea asta că judec ca o femeie – cu inima și nu cu mintea. E adevărat că mă impresionează suferința și îmi repugnă imaginea unor grămezi de animale moarte, dar nu ăsta e motivul pentru care militez pentru renunțarea la ideea de eutanasie în masă. Simt cu inima mea de femeie, dar judecata am lăsat-o intelectului și am raționat așa:

Eutanasie:

Avantaje:

  • rapid (viteză de procesare: un câine la 15 minute per centru de eutanasiere)
  • ieftin (euthanyl, sulfat de magneziu, ketamină – până în 50 de euro)

Dezavantaje:

  • număr mare de cadavre care trebuie distruse (proces care poluează)
  • corupția (pe hârtie apar câini eutanasiați, banii se încasează, câinii rămân pe stradă)
  • abuzurile (câinii sunt omorâți cu ce s-o nimeri, pe hârtie apar eutanasiați, banii se încasează, cetățeanul crede că au fost suprimați „uman”)
  • devalorizarea vieții (ideea că se poate, că e normal, ceea ce duce la situații în care diverși indivizi se hotărâsc să fie vigilante și să omoare chiar ei câini)
  • metode de ucidere periculoase pentru oameni (otravă presărată prin parcuri – poate omorî copii, păsări, animale cu stăpân; vânătoare de maidanezi pe câmp – gloanțe rătăcite pot ucide oameni, animale protejate)
  • nu se elimină cauza (înmulțirea necontrolată în gospodării și abandonul animalelor), de unde rezultă că:
  • zonele „curățate” devin practic teritorii libere care așteaptă să fie repopulate cu noi maidanezi

Pe scurt, pentru a scăpa de câini prin eutanasiere ar trebui să stai să eutanasiezi în masă sezonier, după fiecare perioadă de reproducere și să eutanasiezi constant și perpetuu. Moarte pe bandă, fără sfârșit. Aiurea. Eu nu găsesc nicio rațiune în moartea unor animale, atâta vreme cât problema nu ar fi rezolvată definitiv prin asta.

Tot pe scurt, și așa avem un popor prost educat, care nu valorizează viața. Animalele sunt tratate ca niște obiecte,  adică unelte sau alimente care mișcă. Dacă încurajăm uciderea în masă, automatizată, ca și cum animalele nu ar avea niciun drept la viață, nu facem decât să prelungim abuzurile din gospodării.

Tot în ideea asta, am auzit mulți atei criticând „tupeul creștinilor” de a se pune pe ei înșiși mai presus de orice altă manifestare a naturii, că e ridicol cât de plini de sine sunt când se supără dacă îi compari cu maimuțele. Consider că, pentru consecvență, cine își recunoaște obârșia în cea mai simplă amoebă și rudenia de gradul I cu cimpanzeul, ar face bine să respecte toate formele de viață. Ori, a eutanasia la grămadă mii de animale nu arată câtuși de puțin a respect. Arată a primată (irațională) care își omoară intrușii din teritoriu (spațiul urban), pentru că poate și pentru că nu își imaginează că se poate și altfel.

Plus că suntem în România. De șapte ani urmăresc problema maidanezilor și am auzit povești de groază, am văzut filmări horror și am vizitat de două ori lagărele de concentrare din Chiajna și Pallady (bazele de ecarizaj). Iar lucrurile despre care spun s-au petrecut în capitală. În țară e și mai rău. Mult mai rău. În toată țara asta nu se va eutanasia niciodată un animal așa cum scrie Directiva UE privind sacrificarea animalelor și legea națională corespunzătoare. Crede cineva (cineva rațional) că va sta cineva dintre cei angajați să omoare, să dea o masă animalului înainte de eutanasie, să îi facă anestezie, să-l scarpine între urechi până adoarme și abia atunci să-i injecteze substanța letală, apoi să verifice dacă e mort de-a binelea, înainte să-l trimită pachet, la grămadă cu alții, în saci de plastic, la Protan? Acum trei ani ajungeau câini încă vii în incineratoarele Protanului. Există deci careva care – rațional fiind – își imaginează că ar fi altfel, mai ales cu criza asta, când 50 de euro de potaie ar ajunge să hrănească toate gurile implicate în operațiune și familiile lor?

Program integrat de sterilizare, microcipare, cazare și returnare

Dezavantaje:

  • Costisitor pe termen scurt (cu cazare minim trei zile, medicație, masă, îngrijire post-operatorie, o sterilizare costă vreo sută și ceva de euro)
  • Multe dintre animale revin pe stradă și nu mușcă cu fundul, ci cu botul, cum zicea cineva

Avantaje:

  • Sterilizezi sursele (animalele din gospodării), scapi de efecte (nu se mai reproduc, proprietarii nu mai au cum să abandoneze pui, iar dacă abandonează adulții, sterilizați fiind, nu se mai pot înmulți
  • microciparea ajută la depistarea abandonului și pedepsirea conform legii (ar fi exemple bune, s-ar lecui românul de abandonat animale)
  • teritoriile ocupate deja cu câini care nu sunt agresivi cu oamenii devin mai greu accesibile altor haite (măcar știi zonele cu câini pașnici)
  • microciparea ajută la identificarea stăpânilor, în caz că animalele mușcă și ai pe cine trage la răspundere
  • contribuie la educarea populației (vrei animal, ai responsabilități și obligații, nu îl poți arunca dacă te saturi de el, nu poți produce pui numai că ți se pare că e „drăguț” sau „natural, că așa vrea Domnul”)
  • pedepsirea abuzurilor contribuie la schimbarea mentalităților (norma juridică se poat impune în timp ca normă morală, dacă nu se întâmplă firesc, adică invers)
  • animalul sterilizat are un istoric ce poate fi verificat, fiind viu si microcipat, animalul nu dispare, ca în cazul eutanasierii (deci se pot urmări banii, care devin ceva mai greu de furat)

Ar mai fi și calculul cu cheltuielile pentru persoanele mușcate versus cheltuielile cu eutanasia și îmi povestea o prietenă, studentă pe vremea aia la Medicină Veterinară, că eutanasierea ar cheltui într-un an cât în zece ani de vaccinări antirabice la victimele mușcăturilor de câine.

Mai era și o statistică (pe care trebuie să o caut, neapărat) care arăta că, din cele câteva sute de cazuri de oameni mușcați care se prezintă la Babeș pentru antirabic, mult peste jumătate (nu mai țin minte procentul exact)  sunt cauzate de câini cu stăpân.

Cert este că, de fapt, tocmai judecata rațională este cea care duce la concluzia că eutanasia câinilor este inutilă.

  • Nu rezolvă problema (câinii morți se înlocuiesc în fiecare primăvară și toamă cu câini vii, proaspeți
  • Nu tratează cauza (proprietarii iresponsabili care își înmulțesc animalele de casă și n-au cui da puii, așa că îi lasă pe stradă)
  • Este inuman și crud
  • Există alternativă
  • Perpetuează un vid de valoare și educație, întreține mentalități perimate
  • Este ușor de fraudat

Eutanasierea în masă ar satisface însă furia celor mușcați, a celor care se tem, a celor neputincioși în a schimba ceva în instituțiile responsabile și în stat în esența lui.

A susține eutanasia este, de fapt, irațional. Pentru că nu trece mai departe de efecte de moment, de instant gratification. Ființele raționale pot gândi și trebuie să gândească mai departe de aici și acum. Nu de alta, dar există mâine și ar fi stupid să ne găsim iar în punctul de unde am plecat.