Întrebarea despre România, care chinuie UE

Pentru că la noi e ca la nimeni alţii, pentru că aşa ceva e undeva între circ şi tragedie de bâlci, pentru că în România nimeni dintre cei de prin diverse instituţii ale statului nu ştie să numere (de la Roberta încoace, numai probleme de numărat au fost), UE nu-şi poate pune decât o singură întrebare.

Una singură.

„Câţi mamii dracului sunt ăia?”

Care ăia? Păi, noi, românii. Cu drept de vot, fără, vii, morţi, pe liste, prin câmpurile de căpşuni şi aiurea.

Anunțuri

Cine-i mai tare ca IMASu’? Newz.ro!

Deci râd de câteva minute de una singură, așa că mă gândesc că e bine să vă zic de ce, să râdeți și voi.

Acum multă vreme (câțiva ani buni, cred că vreo opt sau nouă) m-am abonat la newz.ro. Nu de alta, dar le făcusem site-ul, deci era oarecum implicit. Și e bună o listă cu știri dimineața la cafea. Dar de la o vreme pe Newz.ro scriu doi redactori / editori – Cristina Ban și Dan Dumitru. Ei sunt adesea sursa mea de voie bună. Dar bună!

Uite, de exemplu, azi.

Titlu mare, frumos, pompos: „Sondajul newz.ro arata invers decat cel IMAS: 80% din cititori NU doresc suspendarea Presedintelui!” Și dă-i și spune-mi despre cum românii își dau seama de aia, de ailaltă, revelații, nene, durere, mândrie, chestii, apoi rezultatele, copleșitor! Co-ple-și-tor! 80% dintre cititorii newz.ro vor să ia de la Băsescu în continuare.

Păi, bine, Dane! Cum contrazice sondajul vostru sondajul IMAS? Că nu-l contrazice!

Sondajul vostru nu se aplică unui eșantion reprezentativ pentru populația României, se aplică exclusiv celor care au net și au intrat la voi în site. Asta nu înseamnă decât că aveți 80% cititori băsiști, nu că 80% din populație e băsistă. Cu alte cuvinte, ați aflat unde stați și pentru cine scrieți. Asta înseamnă că eu mă dezabonez frumușel și voi aveți o frumoasă oportunitate de colaborare cu portocaliii verzuii albii papagalii PDL.

Nu?

Vara asta se poartă alb!

Vara asta se poartă alb!

Imaginea e de aici. Să mă ierte bietul papagal.

Au botezat forezele!!!

Știu că e de ieri, dar mi-a stat capul când am auzit și abia acum simt că reîncepe să-mi funcționeze mintea. Le-au făcut fierătaniilor slujbă și le cheamă Varvara și Filofteia! Sfânta foreză Varvara și sfânta foreză Filofteia!

Nu mai știu cine făcea mișto (nu mai găsesc postarea, comentariul sau ce-o fi fost) și zicea că, având în vedere scopul găuritor al măgăoaielor și dimensiunile colosale (sic), era mai nimerit să le boteze cu nume gen „Terente”, decât cu mironoseli din astea răsuflate de prin religie.

Cum, mă, să botezi un utilaj altfel decât în glumă? Cum să aduci popă să bleaune aleluia și trololo pe un șantier, unde treaba se face după niște măsurători, cu utilaje făcute de ingineri, unde totul e calculat științific, că altfel cade tunelu’ și se surpă strada? Ce caută uga-buga în treaba asta? Că doar nu se face metrou în plata Domnului, după ureche, cu sapă și lopată, ca pe vremea cruciadelor?

Mai avem puțin și ne botezăm portofelele, gaura fundului și laba piciorului, ca să fie tâmpenia dusă la extrem…

Mda, mă simt mult mai în siguranţă…

Cred că nenea sectoristul are un ceva (o alertă? o alarmă? un ceas?) setat să-i amintească în fiecare an că trebuie să lipească afişe prin holurile blocurilor. Afişele arată cam aşa:

image

Ce drăguţ, mi-am spus acum vreun an. Un nene poliţist îmi dă numărul lui de telefon, să pot să-l sun direct. Adică să nu sun prin 112, număr dedicat urgenţelor, pe care cred că e normal să-l lăsăm liber pentru urgenţe, nu? De ce să-l sun? Păi să-l rog să mă scape de două pacoste: de indivizii care urlă pe stradă că iau fiare vechi şi de nenea exhibiţionistul. Nenea ăsta are obiceiul – de când eram eu mică; nu s-a obosit nimeni să-l prindă, cu tot cu reclamaţii – să acosteze copii şi să se masturbeze în faţa lor. În treizeci de ani de când practică amuzamentul ăsta, am aflat despre el destule chestii ca să poată fi arestat naibii odată. De exemplu, ştiu unde lucrează. Ştiu atât de bine cum arată, încât pot să-l desenez. La poză n-a stat, dar nu-i vremea pierdută, că bântuie prin aceleaşi zone.

Ei, ideea e că am notat numărul şi, de îndată ce am dat iar de nenea, l-am sunat pe sectorist, să trimită repede pe cineva, să-l prindă. Ei bine, credeţi că l-au prins? Nu, pentru că nu-i treaba sectoristului să aresteze ciudaţi. Mi-a recomandat ca data viitoare să sun la 112 şi să mă duc să fac (încă o) reclamaţie la secţie. Meh. Problem not solved.

Aşa că nu ştiu la ce mă ajută sectoristul. A, cică e prietenul copiilor. Ia să-l chem să stea cu fii-mea când am de plecat pe undeva…

Lăsaţi în pace omul de la parter!

Stau la parter. Oricum e neplăcut, pentru că aud fiecare ambalare de motor pe care găsesc vecinii cu cale s-o facă atunci când au impresia că aşa se desfundă canalele şi canaliculele prin care trece benzina din maşinile lor ancestrale. Prost e şi că fiecare delivery boy sună la soneria mea sau a celorlalţi de la parter ca să întrebe ceva despre careva care stă mai sus. Dar şi mai prost e că geamul de la bucătărie dă către scara blocului şi mă trezesc strigată ca la piaţă de câte unul care mai întreabă una, alta, ca la biroul de informaţii.

Oameni buni! Lăsaţi omul de la parter în pace!

Omul de la parter nu-i portar, să vă deschidă uşa când vă duceţi în vizită la Gogu de la trei şi aţi uitat interfonul.

Omul de la parter nu-i ghişeu de relaţii cu publicul şi nu ştie (şi adesea nici nu-l interesează) unde e administratorul, dacă preşedintele e acasă, dacă maşina parcată peste drum e de vânzare sau dacă Geta de la doi vinde casa din Tuciuriii de sus.

Omul de la parter are şi el intimitate şi nu e neapărat dornic de conversaţie când e în bucătărie şi găteşte, îşi face o cafea, mănâncă sau spală vasele.

Omul de la parter poate nu s-a pieptănat încă, poate e în chiloţi, poate doarme sau poate chiar nu are chef să se întrerupă din ce face atunci când vă apucă pe voi sunatul pe la uşi aiurea.

Omul de la parter are acelaşi statut cu restul proprietarilor sau chiriaşilor din bloc. Nu e datoria lui să facă niciun serviciu nici vecinilor care au chef să sape prin grădină şi se trezesc că au nevoie de diverse unelte şi nici muncitorilor necunoscuţi care ciuruiesc strada şi care îşi dau seama că au nevoie să se spele pe mâini.

Ideal ar fi, aşadar, să ştiţi interfonul ălora pe care-i vizitaţi şi dacă nu, să-i sunaţi din faţa blocului. Ideal ar fi să puneţi un afiş în geamul maşinii pe care vreţi s-o cumpăraţi şi poate vă caută proprietarul, dacă-l interesează. Ideal ar fi să lăsaţi un bilet în cutia poştală a vecinei cu casa de la ţară şi să nu strigaţi la geamul deschis numai fiindcă-i deschis. Dacă auziţi omul de la parter că vorbeşte, nu înseamnă că e disponibil, ci că poartă o discuţie cu cineva, iar respectivul are prioritate; nu strigaţi ca pe uliţă, suntem în urbe. Muncitori! Cereţi apă angajatorului – este obligat să vă dea, mai ales dacă e cald afară. Dacă nu, luaţi-vă de acasă, că ştiţi că vă trebuie.

Iar dacă nu se poate şi nu se poate să faceţi toate chestiile astea, atunci măcar mai deranjaţi, naibii, şi pe cei care stau mai sus.

Măcar n-o să avem purici…

Cică zăpada asta gri care nu se mai topește naibii odată e toxică. Nuuu, nu m-aș fi gândit! 🙂  🙂  🙂 Normal că e toxică, doar s-au deșertat pe ea eșapamentele unui oraș întreg și nu-s dintre cele mai bune eșapamente, după câte camioane din secolul trecut mai sunt încă libere să circule prin urbe. A, și Dacii papuc. Și Forduri Transit, din cele puturoase, care trec cu un vălătuc negru după ele. [tuse]

Cică au găsit în ea plumb, nitriți, nitrați și reziduuri petroliere peste limitele admise. Nuuu, nu m-aș fi gândit! Cum așa? 🙂  🙂  🙂 Normal că asta au găsit, că mai sunt destule mașini care merg încă pe benzină cu plumb. Și, la fel, 98,8% merg cu benzină. Restul, cu gaz, da și alea trec pe benzină când vor un sprint sau când se termină gazul. (Cifra e din burtă, nu vă ambalați)

Cică au găsit și Lindan și DDT. Astea ar fi pesticide. De DDT știam, se dădea prin cotețe ca să stârpească puricii. De Lindan nu știam nimic, așa că am căutat și am aflat că vindeca și râia. Bun, acum chestiile astea chiar nu știu cum au ajuns în zăpadă, pentru că ar fi interzise de ceva ani buni. Ori românul are o durere la bască apropo de chestiile interzise (nuuu, cum să mă gândesc la asta?), ori au picat din cer.

Cred că ultima posibilitate e cea mai plauzibilă, nu-i așa?

Una caldă, una rece, de la Băsescu, desigur

Astă toamnă am participat alături de fetele de la Centrul Filia și o mulțime de alți oameni de la diverse asociații la un flashmob în fața Palatului Parlamentului (să-i zic Casa Poporului?). Manifestarea încerca să atragă atenția politicienilor asupra violenței în familie și a faptului că victimele nu au prea multe posibilități să se salveze, pentru că nu-i nici lege, nu-i nici compasiune, nu-i nici interes pentru problemă.

Nu știu dacă moartea Feliciei / Florinei Vlădan și a colegei ei a fost un catalizator, dar cert e că președintele a scos din pălărie parlament și a promulgat în sfârșit legea care – teoretic, pentru că mai e mult până departe – ajută victimele violenței în familie, de orice natură ar fi ea, să iasă din cercul vicios și să obțină sprijin (și ordin de restricție, ordin de protecție, evacuarea agresorului) pentru a ieși din situație. Pentru o viață normală.

Era să zic că uite, mă, a făcut și Băsescu ceva să-și mai spele din păcate (deși tot abuziv, cum adică să ceri parlamentului să livreze o lege la o dată fixă?) Era să zic hai, că abuziv sau nu cu cerutul legii de la parlamentari („Şi nici nu era sosită, am cerut-o de la Parlament să mi-o dea repede ca să o promulg azi„, s-a lăudat prezidentele), măcar putem zice că a fost o chestie de comun acord, dincolo de politică.

Adică puteam să zic că e ceva făcut cum ar trebui făcute legile, adică spre binele și în interesul populației, indiferent care partid le inițiază, că-i la putere sau în opoziție.

Numai că, după obicei și tipic, Băsescu a reușit să dea cu oiștea-n gard și să facă, mitocănește, mișto: „Am promulgat legea pentru combaterea violenței în familie. Este cel mai serios mesaj (…) Așa că nu o să mai fiți bătute acasă de bărbați, dacă vă mai atinge cineva cu altceva decât cu o floare, să meargă la pușcărie„. Citatul e de aici.

În primul rând, nu suntem toate bătute. Poate că lui Băsescu i se pare normal ca o femeie să fie bătută, pentru că altfel ar fi spus „femeile nu vor mai fi bătute” sau, și mai chibzuit, „femeile bătute nu vor mai fi obligate să îndure abuzul„, dar hei, adevărul e că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. În al doilea rând, dacă prima chestie ar fi cu treacă-meargă, că doar nu toți am avut norocul să creștem și să trăim în medii normale, a doua chestie e chiar jignitoare. Cum adică, domnule președinte, să ridiculizați situația în care o femeie este abuzată, violentată, „atinsă”? Ce expresie de mitocan din popor este asta, „dacă vă mai atinge cineva cu altceva decât cu o floare„? Asta-i din seria aia cu „bate muierea oricum, că știe ea de ce”. Eventual spusă și cu un „hă-hă-hă” (și sunt convinsă că așa a și spus-o). Nu de alta, dar ca să fim sigure că a trecut legea așa, de gura nebunelor ălora din societatea civilă, ce ne trebuia nouă societate civilă, a trecut-o să fie, să nu mai zică vreo „țigancă împuțită” sau vreo baborniță plină de feminsime (ce tâmpenie, nu-i așa?) de pe la UE (naiba să-i ia și pe ăștia. nu?) că așa și pe dincolo.

Așa că, asta e. Măcar a trecut legea.