Calul ăla

Știi tu calul ăla?
Singurul alb din herghelie.
Și după ploaie, nu-l mai recunoști, că s-a tăvălit cu copitele-n sus, prin mocirlă.
Calul ăla, de care te apropii încet, într-un an.
Sau în zece.
Și care-ți miroase palma cu neîncredere.
Și care te mușcă îndată.
Și care fornăie circumspect dacă vrei să-l atingi.
E calul ăla pe care nu poți pune şa, dar pe care poți să-l călărești pe deşălate, când fug în urma ta lupii.
Sau când fugi după nori.
Dar te azvârle dacă-l plezneşti.
Dacă-i pui ham sau căpăstru, lovește în aer și se trântește pe jos.
Cu tine cu tot.
Calul ăla.

Blestem

Ție, care-mi furi din oală,
să-ți rămâie prispa goală.
Să te uiți cu dor și pizmă
cum cresc tufele de izmă
și se-aud până pe seară
plozii satului, pe-afară.

Iar de pui ceva să crească,
să-ți fie țărâna iască,
să se uşte și să fiarbă
de la frunză pân’ la iarbă.
Iar de pui vreo rădăcină,
amar’ fie, de ricină.

La zăpadă

​Ninge-ntr-una de aseară,

iar eu sunt de frig sătulă.

Mi-era dor de primăvară

Iar mănuși și iar căciulă!
Am văzut că-i viscol mare

și că-i strada astupată.

Sunt cinci oameni în parcare,

dau de-o oră la lopată.

Și ne-am pus căciuli pe frunte

și-am dat fuga la tataie;

că-i zăpadă, că-i văpaie,

Iese omul s-o înfrunte!
L-am găsit plin de zăpadă, 

sub o cușmă și trei pături.

Toți nămeții de pe stradă

i-a împins, grămezi, în lături.
„C-apoi, voi, ce-ați zis? Că, poate!

Toată neaua-i deja dată.

Ăsta-i viscol? Nu-i, nepoate!

Ce zăpezi erau odată!”

E aşa de frumos

E aşa de frumos
Să intre dragostea-n tine până la os
Să-ţi ţină loc de casă, de piele,
De gard de nuiele
Şi stele.
Să te legeni în ea ca-n pântec,
Să-ţi fie descântec
De moarte, de foame, de inimă frântă,
De balauri şi zmei şi ce iei la trântă
Cât mergi să faci piaţa
Din care iei la kil viaţa
Sau la zi, la clipită
La an, la ispită.
E aşa, aşadar, de frumos şi de bine
Să intre dragostea-n tine
Şi să nu plece
Cu un fior rece
Decât când te duci
Unde nu mai apuci,
Când laşi spre neştire
Doar amintire,
Iubire.

_____

Am început bine anul. Asta e prima poezie scrisă cu Swype, direct în aplicaţia Memo a telefonului meu cu Android (acelaşi, doar că mă minunez şi mă bucur de el în fiecare zi).

Să mai zică cineva că moare poezia de când cu tehnologia.

______

Aşadar, pentru 2012 vă doresc să intre iubirea în voi până la os!

La mulţi ani!