Maidanezii. Cine plânge, n-are de ce. Cine râde, n-are de ce.

Mă amuz zilele astea, de când au votat ăia legea care permite localilor să aleagă cum gestionează maidanezărimea.

Ascundeți maidanezii! S-a votat eutanasia!

Ascundeți maidanezii! S-a votat eutanasia!

Iubitorii de animale normal că sunt îngrijorați, fac planuri de salvat griveii și se ceartă cu haterii pe bloguri, forumuri și chiar pe stradă (am trecut azi pe lângă o tanti care se certa la telefon cu un insensibil și îi spunea „ba să mori tu eutanasiat, nu ai suflet!„). Tabăra adversă se freacă pe mânuțele cu care cotizează la bunăstarea ălora cu votul și se bucură că într-un viitor incert n-or să le mai fi amenințate tururile pantalonilor de colții lui Azor, stăpânul cvartalului. Cele două părți se păruiesc pătimaș și discută mai la sentiment, mai la amenințare cu focul iadului și nu văd ce s-a întâmplat de fapt cu legea în cauză.

Să vă explic.

60 de euro costă eutanasierea unui maidanez. Cât costă 70000 de maidanezi?

Am mai zis că eutanasierea nu se va face decât pe hârtie (hingherul șef Lorenz a zic că lasă șaișpe mii de lătrători pe stradă, adică fix câți sunt de fapt, minus cei eutanasiați pentru presă, ca să arate că se face treabă). Am mai zis și că e doar business facil de scos niște milioane de euroi pentru șmecherii pedele. Calculați și singuri cât iese, e doar o înmulțire.

Ideea e că până mai deunăzi ăilalți ciolănari din parlament s-au codit să dea cu votul, că nu le ieșea mare chestie. Protanul e afacere pedele, deci nu mergea cu arsul de cadavre inexistente, să iasă 60 de euro / bucată câine aparent eutanasiată. Dar deunăzi s-au încumetat și au trecut legea, pentru că au văzut luminița de la capătul tunelului electoral și au priceput că legea e o portiță fenomenală prin care cei care au puterea locală o pot păstra, dacă sunt deștepți, și în continuare, după viitoarele alegeri. Și s-au prins și că pot scoate un bănuc bun din asta.

Nu vedeți încă șmenul?

Legea eutanasiei maidanezilor este la fix pentru campania electorală

Practic, legea spune că localii vor consulta poporul din zona lor. Consultările costă. Ăsta e un businessuc, nu un businessoi, dar sunt bănuți și nu-s de refuzat.

Infografic: Impactul legii eutanasiei asupra maidanezilor

Infografic: Impactul legii eutanasiei asupra maidanezilor

După consultare, localul vede ce a ieșit. Vede care e ponderea lui „să le luăm maul cu ranga” versus „să-i scărpinăm pe blănițe, gigea, pup, n-aveți suflet”. Pe urmă decide cum marșează electoral pe problema asta și gata. Deci, cine are deja scaun, are șanse să procedeze discursiv corect și să-și facă o campanie targetată pentru ăia mai mulți, ca să dea iar cu ștampila că „uite, localii ne ascultă voința populi, votăm!”.

Dacă dă cu sterilizare, e ca și până acum. Adică o fac tot asociațiile, alea de le înjură unii că ar face bani din business cu câini. De GIA și de Robi știu sigur că vin cu bani de acasă, deci nu văd care ar fi rentabilitatea afacerii. În fine.

Dacă dă cu adăpostire, e frumos, trebuie ban, se cere ban, se începe adăpost, se dă vina pe opoziție că nu ne lasă să facem treabă, vin următoarele alegeri, deci da, ca și până acum. (Luați-vă antirabic, să aveți acasă)

Dacă dă cu eutanasiere, e cel mai frumos, că nici nu trebuie să omori canide, e destul să ai pix, ștampilă și hârtie să scrii litere și cifre (haha): „Codiță1845, adult, sterilizat cost atât, hrănit 30 de zile cost atât, eutanasiat cost atât, cheltuieli incinerare atât„. Și o înțelegere pe bani buni cu firma de incinerare, desigur, să nu te dea de gol. Ka-ching! 

Așadar, cine plânge că or să moară maidanezii în chinuri, liniștiți-vă puțin. O să fie ca și până acum, pentru că fie nu se face nimic, fie nu se face nimic. Una din două. Ăștia vor banul, nu munca. Munca… să ne spălăm noi pe cap cu ea, ca să cotizăm.

Iar cine se bucură că scapă de câinii de pe stradă, inclusiv ăia care dansează pe chestia asta de parcă le-ar promite careva că le execută soacra, vecinul sau șeful, poate să se dezumfle. O să fie ca și până acum, pentru că fie nu se face nimic, fie nu se face nimic. Una din două.

Și am zis asta de două ori, poate se ține minte.

(Sursa imagini: Spanky)

LATER EDIT: Citiți și scrisoarea deschisă către asociațiile pentru protecția animalelor, scrisă de Simina Diaconu. Sunt întrutotul de acord.

Anunțuri

Udrea hrăneşte maidanezi

Serios, hinghereasa care zilele trecute îşi ameninţa colegii de partid cu afurisenia şi exmatricularea din diversele funcţii, dacă nu adună, nu contează cum, semnături pentru legea cu eutanasia, acum ne zice, cu interminabil de dubioasă duioşie, că alimentează nişte patrupezi uliţarnici. Şi că o să-i adopte (!!), chiar dacă nu are unde (!!), dacă se dă legea pogromului canin.

Păi bine, cucoană, aşa facem treaba?

Adică acum, cât încă nu e legea aia în vigoare, profiţi şi matale şi azvârli, miloasă şi creştineşte, oscioarele rămase de la vreo orătanie sau vreun Cocoş, dar nu bagi cotarlele în casă.

Apoi dai vina pe ONG, că din cauza lor ar fi maidanezi pe străzi. Păi, cucoană, ONG-urile îi sterilizează, nu-i hrănesc, că n-au cu ce. Iar maidanezii nu se adună la sterilizare, ci la mâncare!

Acum se votează soarta maidanezilor

Legea maidanezilor se votează azi. Ori una, ori alta, azi aflăm ce se va întâmpla cu animalele străzii.

Sulfina Barbu, despre care se vorbește pe net că ar avea interes la Protan, unde se incinerează cadavrele de animale, este președinta Comisiei care a tot târâit legea, iar Roberta Anastase, având în vedere că iubitorii de animale au publicat peste tot pe unde au putut numele politicienilor care au votat pro-eutanasie, a vrut ca votul să fie secret.

Având în vedere chestiile de mai sus, faptul că vin alegerile și e nevoie de bani pentru campanii electorale și că iubitorii de animale merg de vreo doi ani, dar din ce în ce mai puțini la parlament să ceară ca legea să nu treacă și că toată lumea a obosit în general să tot țină piept celor care vor să omoare câinii ca să facă bani (nicidecum ca să ne scape de maidanezii de pe stradă), eu știu deja cum se va vota azi.

Or să voteze eutanasierea, așa că se va face pe hârtie, pe străzi vor rămâne câinii, cum a zis hingherul Lorenz, noi vom fi tot cu tururile nădragilor sfâșiate și cu tălpile pline de rahat de câine, iar ei plus Sulfina vor culege caimacul, respectiv banii alocați eutanasierilor.

M-am liniștit: maidanezii nu vor fi eutanasiați. Mă enervez: maidanezii vor rămâne pe stradă.

Mda. Știu că sună ușor aberant ca, deși ăia (comisia lu’ Sulfina Barbu) au votat ca maidanezii să fie eutanasiați, eu să mă relaxez și să ȘTIU că, deși, poate, unii câini vor sfârși prematur prin bazele ASPA, restul de patrupede lătrătoare comunitare vor trăi în continuare.

Cum de sunt atât de sigură?

Păi avem în față cea mai tare schemă pedelistă de deturnat bani publici, după aia cu bisericile și prestațiile sociale.

Iată cum.

1. Pe străzi sunt 100000 de câini, zic autoritățile. ONG-urile zic că-s vreo 30000 – 40000. De unde diferența de cifră? Chiar așa o mare diferență de estimare? Greu de crezut.

Ia să vedem. Dacă, potrivit noii legi, autoritățile locale eutanasiază încasează banii de eutanasie pentru 100000 de câini, când ei sunt doar 30000, ce avem? Păi… 65 de euro eutanasia înmulțit cu 70000 (diferența, câini inexistenți) =  4.550.000 EURO! Mamă! Tot bănetul ăsta se scurge din buzunarele noastre în buzunarele lor, doar ca să omoare niște animale care nu există.

2. Asta e tare de tot:

Directorul ASPA a declarat de curând pentru Gândul că pe străzi ar trebui să rămână 10.000-15.000 de câini. „Dacă adunăm toţi câinii de pe străzi nu avem capacitatea să gestionăm pisicile şi şobolanii. Consider că pe străzi ar trebui păstraţi cam 10.000-15.000 de câini„.

Sursa: aici

Adică ăsta vrea să ne spună relaxat că, orice am face, că îi omorâm sau nu, tot rămân câini pe stradă, și nu doi, trei, ci cinșpe mii, adică jumătate din ăia care sunt acum pe stradă! Că, dacă „Aproape 1.500 de persoane, dintre care 274 copii, au fost muşcate în Capitală de câinii fără stăpân, în primele două luni ale anului, conform datelor transmise Prefecturii Bucureşti de Centrul Antirabic din Institutul de Boli Infecţioase Matei Balş„, cum pe stradă sunt 30000 de câini (mai crede cineva gogoașa cu 100000? eu, nu!), înseamnă că cel mult se vor reduce la jumătate mușcăturile. Și basta. Că ăla zice că trebuie să rămână câini în Calcutta și Mumbai, alias București, că altfel ne invadează, domnule, pisicile!

3. Pentru cine nu a prins încă șpilul, treaba e așa:

  • ăia încaseaza suma aia uriașă și nu omoară niciun câine.
  • mai încasează preț de 15000 de câini si omoară la ei, să se vadă sânge de maidanez la știri, să creadă boii că autoritățile stârpesc cotarlele.
  • pe străzi rămân 150000 de câini și se mai încasează bani gros, periodic, ca să se eutanasieze ăia mulți care se tot reproduc, nene, pe stradă, și trebuie să tot omorâm la ei, să nu fie mai mult de 15000.
  • câinii morți nu pot fi verificați de nimeni că-s morți sau nu (spre deosebire de cei sterilizați, care rămân vii și oricând pot fi căutați, după crotalie) – cadavrul apare în hârțoage că e ars la Protan, deci ce mai faci, cauți cenușa câinelui, să afli dacă e mort sau nu sau daca măcar a existat câinele ăla din scripte? NU! Nu ai cum. Iar ONG-urile nu vor mai avea voie să asiste la eutanasii, deci ăia n-or să omoare nimic și doar or să scrie hârtii și or să încaseze banul. Ta-da!

Iar tactica e necesară acum, că vine campania electorală și au nevoie de bani de afișe.

Așa că-s calmă, n-or să omoare cîini. Doar or să ne ia banii. Iar maidanezii or să rămână pe străzi, chestie care, mie una, nu-mi convine deloc. Adică ăia iau banii mei și îi dau la Biserică, îi dau la eutanasii fictive și așa mai departe, iar eu cu fii-mea călcăm în căcăței de maidanez în parc și găsim căpușe pe pisica din casă, aduse, pesemne, pe încălțăminte.

Halal.

Oameni și câini sau cum poți greși un raționament din lipsă de informații

Saturnine (femeie ca și mine, mamă ca și mine și… grafician, ca și mine! Și cu capul pe umeri, ca și mine – sau, cel puțin, așa îmi place să cred că suntem, amândouă) mi-a scris un comment care este punctul de plecare pentru această postare.

Este rațional sau irațional să te împotrivești eutanasierii în masă  a câinilor vagabonzi?

Eu cred că este rațional.

Mi s-a reporoșat adesea în chestiunea asta că judec ca o femeie – cu inima și nu cu mintea. E adevărat că mă impresionează suferința și îmi repugnă imaginea unor grămezi de animale moarte, dar nu ăsta e motivul pentru care militez pentru renunțarea la ideea de eutanasie în masă. Simt cu inima mea de femeie, dar judecata am lăsat-o intelectului și am raționat așa:

Eutanasie:

Avantaje:

  • rapid (viteză de procesare: un câine la 15 minute per centru de eutanasiere)
  • ieftin (euthanyl, sulfat de magneziu, ketamină – până în 50 de euro)

Dezavantaje:

  • număr mare de cadavre care trebuie distruse (proces care poluează)
  • corupția (pe hârtie apar câini eutanasiați, banii se încasează, câinii rămân pe stradă)
  • abuzurile (câinii sunt omorâți cu ce s-o nimeri, pe hârtie apar eutanasiați, banii se încasează, cetățeanul crede că au fost suprimați „uman”)
  • devalorizarea vieții (ideea că se poate, că e normal, ceea ce duce la situații în care diverși indivizi se hotărâsc să fie vigilante și să omoare chiar ei câini)
  • metode de ucidere periculoase pentru oameni (otravă presărată prin parcuri – poate omorî copii, păsări, animale cu stăpân; vânătoare de maidanezi pe câmp – gloanțe rătăcite pot ucide oameni, animale protejate)
  • nu se elimină cauza (înmulțirea necontrolată în gospodării și abandonul animalelor), de unde rezultă că:
  • zonele „curățate” devin practic teritorii libere care așteaptă să fie repopulate cu noi maidanezi

Pe scurt, pentru a scăpa de câini prin eutanasiere ar trebui să stai să eutanasiezi în masă sezonier, după fiecare perioadă de reproducere și să eutanasiezi constant și perpetuu. Moarte pe bandă, fără sfârșit. Aiurea. Eu nu găsesc nicio rațiune în moartea unor animale, atâta vreme cât problema nu ar fi rezolvată definitiv prin asta.

Tot pe scurt, și așa avem un popor prost educat, care nu valorizează viața. Animalele sunt tratate ca niște obiecte,  adică unelte sau alimente care mișcă. Dacă încurajăm uciderea în masă, automatizată, ca și cum animalele nu ar avea niciun drept la viață, nu facem decât să prelungim abuzurile din gospodării.

Tot în ideea asta, am auzit mulți atei criticând „tupeul creștinilor” de a se pune pe ei înșiși mai presus de orice altă manifestare a naturii, că e ridicol cât de plini de sine sunt când se supără dacă îi compari cu maimuțele. Consider că, pentru consecvență, cine își recunoaște obârșia în cea mai simplă amoebă și rudenia de gradul I cu cimpanzeul, ar face bine să respecte toate formele de viață. Ori, a eutanasia la grămadă mii de animale nu arată câtuși de puțin a respect. Arată a primată (irațională) care își omoară intrușii din teritoriu (spațiul urban), pentru că poate și pentru că nu își imaginează că se poate și altfel.

Plus că suntem în România. De șapte ani urmăresc problema maidanezilor și am auzit povești de groază, am văzut filmări horror și am vizitat de două ori lagărele de concentrare din Chiajna și Pallady (bazele de ecarizaj). Iar lucrurile despre care spun s-au petrecut în capitală. În țară e și mai rău. Mult mai rău. În toată țara asta nu se va eutanasia niciodată un animal așa cum scrie Directiva UE privind sacrificarea animalelor și legea națională corespunzătoare. Crede cineva (cineva rațional) că va sta cineva dintre cei angajați să omoare, să dea o masă animalului înainte de eutanasie, să îi facă anestezie, să-l scarpine între urechi până adoarme și abia atunci să-i injecteze substanța letală, apoi să verifice dacă e mort de-a binelea, înainte să-l trimită pachet, la grămadă cu alții, în saci de plastic, la Protan? Acum trei ani ajungeau câini încă vii în incineratoarele Protanului. Există deci careva care – rațional fiind – își imaginează că ar fi altfel, mai ales cu criza asta, când 50 de euro de potaie ar ajunge să hrănească toate gurile implicate în operațiune și familiile lor?

Program integrat de sterilizare, microcipare, cazare și returnare

Dezavantaje:

  • Costisitor pe termen scurt (cu cazare minim trei zile, medicație, masă, îngrijire post-operatorie, o sterilizare costă vreo sută și ceva de euro)
  • Multe dintre animale revin pe stradă și nu mușcă cu fundul, ci cu botul, cum zicea cineva

Avantaje:

  • Sterilizezi sursele (animalele din gospodării), scapi de efecte (nu se mai reproduc, proprietarii nu mai au cum să abandoneze pui, iar dacă abandonează adulții, sterilizați fiind, nu se mai pot înmulți
  • microciparea ajută la depistarea abandonului și pedepsirea conform legii (ar fi exemple bune, s-ar lecui românul de abandonat animale)
  • teritoriile ocupate deja cu câini care nu sunt agresivi cu oamenii devin mai greu accesibile altor haite (măcar știi zonele cu câini pașnici)
  • microciparea ajută la identificarea stăpânilor, în caz că animalele mușcă și ai pe cine trage la răspundere
  • contribuie la educarea populației (vrei animal, ai responsabilități și obligații, nu îl poți arunca dacă te saturi de el, nu poți produce pui numai că ți se pare că e „drăguț” sau „natural, că așa vrea Domnul”)
  • pedepsirea abuzurilor contribuie la schimbarea mentalităților (norma juridică se poat impune în timp ca normă morală, dacă nu se întâmplă firesc, adică invers)
  • animalul sterilizat are un istoric ce poate fi verificat, fiind viu si microcipat, animalul nu dispare, ca în cazul eutanasierii (deci se pot urmări banii, care devin ceva mai greu de furat)

Ar mai fi și calculul cu cheltuielile pentru persoanele mușcate versus cheltuielile cu eutanasia și îmi povestea o prietenă, studentă pe vremea aia la Medicină Veterinară, că eutanasierea ar cheltui într-un an cât în zece ani de vaccinări antirabice la victimele mușcăturilor de câine.

Mai era și o statistică (pe care trebuie să o caut, neapărat) care arăta că, din cele câteva sute de cazuri de oameni mușcați care se prezintă la Babeș pentru antirabic, mult peste jumătate (nu mai țin minte procentul exact)  sunt cauzate de câini cu stăpân.

Cert este că, de fapt, tocmai judecata rațională este cea care duce la concluzia că eutanasia câinilor este inutilă.

  • Nu rezolvă problema (câinii morți se înlocuiesc în fiecare primăvară și toamă cu câini vii, proaspeți
  • Nu tratează cauza (proprietarii iresponsabili care își înmulțesc animalele de casă și n-au cui da puii, așa că îi lasă pe stradă)
  • Este inuman și crud
  • Există alternativă
  • Perpetuează un vid de valoare și educație, întreține mentalități perimate
  • Este ușor de fraudat

Eutanasierea în masă ar satisface însă furia celor mușcați, a celor care se tem, a celor neputincioși în a schimba ceva în instituțiile responsabile și în stat în esența lui.

A susține eutanasia este, de fapt, irațional. Pentru că nu trece mai departe de efecte de moment, de instant gratification. Ființele raționale pot gândi și trebuie să gândească mai departe de aici și acum. Nu de alta, dar există mâine și ar fi stupid să ne găsim iar în punctul de unde am plecat.

Misdirection

O haită de câini a atacat o femeie, care a murit în chinuri din cauza mușcăturilor. Asta e esența știrii de aici.

Lucian mi-a recomandat încă un link, la fel de macabru (aceeași poveste), la postarea mea în care spuneam că nu este normală folosirea otrăvii pentru „a curăța” de câini diverse zone locuite.

Și, dacă mă străduiesc, găsesc sigur un pomelnic consistent de astfel de situații, de la unele mai puțin mediatizate, până la povestea arhicunoscută, cu japonezul și maidanezul Bosquito, apărat în instanță (!!!) de avocata tricentenară, dar vioaie, Paula Iacob.

Acei oameni au murit groaznic. Oribil. Nu este normal să se întâmple așa ceva. Suntem în anul (nu al domnului) 2011. Câinii nu au ce căuta pe străzi.

Acum, reacțiile oricui la așa ceva sunt perfect normale și justificate. Când auzim despre astfel de orori, simțim în mod firesc groază, furie, neputință, ură. Toate astea trebuie direcționate către un vinovat, care trebuie să plătească. Așa e omul alcătuit, caută dreptatea, ochi pentru ochi. Și eu cred la fel. Vinovatul trebuie să plătească.

Dar aici lucrurile se complică, pentru că unii – mulți – nu gândesc mai departe de hic et nunc și judecă simplist: cine a omorât? Câinele. Să omorâm câinele (și, dacă se poate, în chinuri, că așa a omorât și el). Majoritatea oamenilor nu depășesc stadiul operațional concret, și asta e pură statistică. De obicei, cu argumente și cu puțin efort, ei pot depăși raționamentele simpliste și pot fi ajutați să vadă dincolo de aparențe.

Să reluăm raționamentul din perspectivă operațional-formală.

Cine a omorât? Câinele. Câinele are rațiune? Nu. Câinele trebuia să fie pe stradă? Nu. Cine a lăsat câinele pe stradă? Un om. Omul are rațiune? Da. Pe cine pedepsim? Omul, pentru că ar fi putut preveni situația, dar nu l-a interesat care sunt consecințele faptului că a abandonat un animal pe stradă.

Câinele a acționat așa cum reacționează orice câine – fără rațiune, din pur instinct. Omul nu a acționat cum ar trebui să acționeze orice om, adică rațional, calculând consecințele nu doar pentru acum („îl las pe strazi, că n-am ce să-i dau să mănânce și nu vreau să-l omor, s-o descurca el„), ci și pentru un posibil viitor („dar dacă îl las pe stradă și mușcă/desfigurează/omoară pe cineva?„).

Avem așadar prima cauză reală a problemei, doar gândind o idee mai departe de judecata simplistă a efectului și cauzei imediate.

Dacă extindem raționamentul, înainte să ne întrebăm pe cine pedepsim după ce am aflat că un om e vinovat pentru că maidanezul ucigaș era liber pe stradă, ne vom mai întreba și de ce maidanezul respectiv a avut timp să devină practic un animal sălbatic. Păi, nu plătim cu toții taxe, pentru ca statul să le direcționeze și către servicii eficiente de ecarisaj? Ba da. Așadar, noi am plătit. Noi ne-am respectat partea noastră de contract social. Bine, și totuși câinele ăla era pe stradă, sălbatic. De ce câinele ăla era pe stradă? Păi, pentru că l-a abandonat cineva. De ce acel cineva nu a fost prins? (Există legea 9/2008, care pedepsește penal abandonul animalelor). Pentru că statul nu și-a făcut treaba. Și, iar, de ce câinele ăla era pe stradă? Pentru că statul nu l-a prins sau, dacă l-a prins și l-a sterilizat (mira-m-aș) nu l-a testat să vadă dacă e agresiv și l-a lăsat pe stradă așa, periculos cum era. Deci, pentru că statul nu și-a făcut treaba. Are statul rațiune? Da, este gestionat de indivizi care nu sunt câini (teoretic), sunt oameni, deci ar trebui să aibă rațiune. Deci, pe cine pedepsim? Statul.

Sigur, sunt persoane care judecă situația până la capăt, dar furia este atât de mare încât, în combinație cu neputința de a sancționa statul pentru oroare, trebuie să-și verse întreaga încărcătură emoțională asupra a ceva.

Cel mai la îndemână țap ispășitor este câinele.

Și rațiunea dispare undeva, în adâncul primatei cu care ne înrudim atât de îndeaproape, și iată rezultatele:

Victimă (copil desfigurat de câini)

Victimă (copil desfigurat de câini)

Victimă (câine desfigurat de om)

Victimă (câine desfigurat de om)

Vinovatul (Statul)

Vinovatul (Statul)

Surse foto: copilul, câinele, Băsescu