Mă gândesc la bieţii bătrâni…

Un kil de dovlecei: 11-14 lei; un kil de ardei gras: 11-18 lei; un kil de roşii: 8-14 lei; un kil de pui: 10-20 lei (da, pieptul de pui e 20 de lei); un kil de peşte: 11-70 de lei. Etc. Un pensionar tipic nu-şi permite toate astea. El mănâncă pâine (un leu), cartofi (doi lei kilul), ceapă (doi lei kilul) şi parizer, polonezi sau cremwurşti (18-22 de lei kilul, câte o feliuţă pe pâine).

Şi vine Oana Cuzino, veselă ca o vrăbiuţă, filmată cum cumpără legume dintr-o piaţă din cele scumpe, explicând cum „fiecare are obiceiuri alimentare proaste, nesănătoase“.

Păi, dragă Oana, mă îndoiesc că pensionarul nu s-ar dedulci la legume, mai ales că vine paştele şi credinciosul paşte în perioada asta, dacă ar avea şi bani pentru ele.

Asta e la fel cu preţioasa recomandare a statului, adică jingle-urile impuse televiziunilor de CNA, alea cu respectatul meselor principale ale zilei. Păi pensionarul ştie ce-i respectul, nu-i asta problema, problema e că are un arici în buzunar. Iar cu sare, zahăr şi grăsimi umple omul amărât maţul gol, cum sufletului să consume mai puţin, că abia-şi duce zilele…

Ce vreau să zic este că nici statul, nici televiziunile, nu-s ancorate în realitatea omului de rând. Statul e plin de umflaţi, care habar n-au că băbuţa de peste drum, fostă învăţătoare, depinde de vecini pentru o masă caldă, iar televiziunile ţintesc exclusiv „puterea de cumpărare“ a melteanului tânăr şi viguros, în vreme ce bătrânii înghit în sec şi încearcă să-şi amintească gustul hranei „sănătoase“, dar de care nu se pot lipi în magazin.

Reclame

Azi n-am nimic

Azi n-am chef să scriu nimic despre ziua îndrăgostiţilor. Iubire la oraş, prin centru. Frig şi foame prin margini de urbe. Şi beţivi reali sau închipuiţi de omul ăla antipatic, care au murit în zăpadă.

Nici despre omăt n-am a scrie, m-am săturat. Nu-mi vine să scriu nici despre cum au ieşit bloggerii la lopată şi nici despre femeia înzăpezită şi supărată că nu are cine să vină să-i şi ia zăpada din curte, dacă tot i-a făcut armata sau vecinul potecă, să poată să ajungă la vacă.

Fundul lui Boc e doar un fund, avem cu toţii unul, iar presa noastră se descurcă şi ea cu ce are. Adică nu cap.

Azi n-am chef să scriu nici despre pârnaia care-i paşte pe Remeş şi pe ălălalt individ. Şi nici despre puşcăria lui Năstase, că e ştire veche. Iar Paul şi moştenirea lui câştigată în justiţia de aici chiar că nu-i un subiect. Aş scrie despre opoziţie, dar n-am ce, nici de rău, nici de bine. Parcă nici n-ar fi.

Nici despre mâncare n-am ce să zic, pentru că îngraşă, de fapt. La ce bun să scriu ceva, mai ales de Valentine’s Day? Ne plac creaturile schiloade, iar graşii nu-s oameni. Sunt graşi.

În fine.

Azi n-am nicio chemare să scriu despre ceva anume, aşa că, să spun drept, cred că azi e ziua în care tocmai am scris despre de toate şi am scris în aşa fel încât nu înseamnă mai nimic.

Mic dejun la McDonald’s

Nu mă întrebaţi ce caut să mănânc la „Mec”, că fac explozie. Am fost să facem prostia aia inutilă de exsudat şi suntem doi adulţi nedormiţi şi un copil flămând, toţi sculaţi când găinile încă dorm. Aşa că am hotărât să mergem la „Mec” şi să mâncăm ceva, repede, că pe urmă nu mai apucăm nimic toată ziua.

Prima surpriză neplăcută a fost când am aflat că „Mecul” are meniu diferit dimineaţa, faţă de restul zilei. Bun, pricep că e dimineaţă şi McDonald’s se crede restaurant, dar măcar un amărât de hamburger să fie disponibil… Ei bine, până la ora zece trecute-fix nu poţi comanda decât chestii mititele, majoritatea cu ou, pe post de mic-dejun.

image

A doua surpriză neplăcută a fost că micul dejun „mare” e mare pentru copii, poate, că pentru adulţi nu e. Ce conţine? O chiftea lată, plină de cimbru (not my flavor), o omletă din plastic, o cutiuţă de miere, o chiflă prăjită, tăiată în două şi mică şi ceva dubios, care semăna a peşte pane, dar care, la fel de bine putea fi gumă arabică învelită în pesmet şi înecată în ulei încins. Bine că n-a fost mare cu adevărat, mă enervam şi mai tare.

A treia surpriză a fost că fii-mea nu a vrut să mănânce nimic din chestiile alea, după ce le-a gustat pe toate. Surpriza asta are o parte bună şi o parte rea. Partea bună e că fii-mea nu mănâncă porcării. Partea rea e că şi-a făcut gânduri şi aşteptări că mănâncă la McDonald’ s, aşa că s-a supărat (plus că-i e încă foame), aşa că trebuie să aşteptăm ora zece, să scoată ăştia din circuit porcăriile de mic-dejun şi să putem lua ce voiam.

Bleah.

Despre cârnaţi

Zilele astea am tot văzut pe mesele festive o grămadă de cârnaţi. Cârnaţi în fel şi chip, mai subţiri, mai groşi, fierţi şi afumaţi, cruzi şi uscaţi, proaspeţi şi fripţi pe grătar, în tigaie sau în cuptor, care cum a avut acces la porcul de sat sau la cel de abator şi supermarket şi după imaginaţia culinară şi preferinţele fiecărei familii. Cârnaţi.

Chestia e că eu sunt dezgustată de fel de genul ăsta de preparat şi i-am urmărit aşa cum te uiţi după maşini pe stradă când traversezi – pentru că altfel dau peste tine când nu te aştepţi sau, revenind la cârnaţi, pentru că odată îţi trânteşte gazda unul în farfurie. Şi am constatat o chestie.

Toată lumea laudă cârnaţii şi toată lumea îi pune pe masă, dar majoritatea mesenilor preferă să-şi umple farfuria cu orice altceva. Astfel încât cârnaţii rămân gazdei, să aibă ce roade după petrecere.

Nu-i prima rundă de sărbători când observ asta, doar că anul ăsta m-am trezit cu o contribuţie de cârnaţi proaspeţi (i-au adus cu ei musafirii, că eu nu cumpăr ce nu-mi place), care au fost singura chestie care nu s-a mâncat. A morfolit unul fii-mea, a luat unul şi socru-meu (cred) şi restul au rămas să se sleiască pe platou. Abia azi am scăpat de ei, pentru că s-a găsit cineva să se sacrifice să-i termine.

Ideea e că nu pricep de ce cumpăra oamenii cârnaţi, din moment ce tot friptana, salata boeuf şi piftia sunt mai apetisante. Nu-i mai simplu şi mai ieftin să faci, pur şi simplu, mai multe feluri de carne friptă, salate cu legume şi maioneză şi aspic?

Sau e o tradiţie a cârnatului, care trebuie pus pe masă „că aşa am apucat”, chiar dacă nu se mănâncă?

Buline pe hrană. UE interzice preparatele medicinale din plante. Isterie cu OMG-urile.

Trei povești din presa de azi, toate bine legate între ele. Din toate comentariile mass-media răzbate grija aleșilor, naționali și europeni, pentru sănătatea boului care cară jugul plătitorului de taxe.

Buline pe hrană

Senatu’ României e în așa hal de ramolit încât are impresia că românul nu știe să citească etichete. Așa că vine cu trei buline, ca un semafor alimentar pentru proști, verde, portocaliu și roșu. Pe lângă faptul că românul cumpără mâncare proastă și nesănătoasă din lipsă de bani, nu din prostie (somon – 45 de lei kilul  vs. parizer – 16 lei kilul, de exemplu), duda cu bulinele e ingrată. „Bulina verde, pentru produse alimentare sanatoase, care pot fi consumate zilnic fara sa prezinte vreun risc pentru sanatate; bulina portocalie, pentru produsele alimentare care trebuie consumate cu moderatie; bulina rosie, pentru produsele alimentare care contin substante sau aditivi alimentari care pot avea efecte daunatoare asupra sanatatii„. Bun. Sănătatea cui? Conform cu care standard? Unii au alergie la gluten, alții la alune, mulți intoleranță la lactoză; laptele, alunele și pâinea sunt sănătoase, au ba? Cretini.

Tot ce sper este ca, odată cu adăugirea asta inutilă, să nu-mi scoată datele care chiar îmi trebuie, respectiv lista ingredientelor și valorile nutriționale.

UE interzice preparatele medicinale din plante

Alo, coana UE! Plantele conțin substanțe active, funcționează ca medicamentele alopate care conțin aceleași substanțe. Ce e tâmpenia asta? Interzicem plantele, dar lăsăm homoepatia să se lăfăie? Pe când scăpăm de Sedatif PC, Oscillococcinum, Stodal și alte astfel de nume fancy pentru praf de zahăr la capsulă colorată și sirop de glucoză?

Totuși, cred că știrea a ajuns în presă ca în telefonul fără fir, una zici la un capăt și un balaur iese la celălalt. Probabil că UE insistă ca medicamentele din plante, tocmai pentru că au substanțe active, să fie corect dozate și testate, întocmai ca medicamentele alopate. Ca să se evite supradozarea, intoxicațiile (nu tot ce e din plantă face și bine; cucuta e o plantă, e naturală, dar poate să omoare) și, de ce nu (ce n-aș da), șarlataniile.

Repet deci, poate se aude acolo, în spate, unde se lăfăie Boiron, colectând bani de la fraieri care scapă singuri (sau prin puterea creierului prostit spre binele corpului prin sfântul efect Placebo) de nervi, tuse și răceală: pe când scăpăm de Sedatif PC, Oscillococcinum, Stodal și alte șarlatanii zaharate?

Isterie cu OMG-urile

M-am săturat de prostia asta. Fiecare polenizare aduce cu ea măcar o mutație genetică. Dragi isterici, evoluția nu stă pe loc. Ce mi-e că a mutat gena un nene cu o pensetă sau o albină cu picioarele pline de polen? E tot aia! Doar că modificările din laborator sunt făcute cu un scop (plante rezistente la dăunători, plante mai rodnice, plante care să dea rod mai des, plante cu fructe mai mari etc), pe când cele spontane sunt pur întâmplătoare și nu fac neapărat bine plantei… sau consumatorilor.

Unii au așa o impresie că plantele comestibile au apărut pe lume cu dorința de a fi mâncate de om. Și că își păstrează forma și conținutul de la o generație la alta. Cât se poate de fals, dar potrivit cu lumea istericoid-spiritualo-conspiraționistă în care trăim.

Supa de gulii – 80 de calorii portia!

Supa crema de gulii

Supa crema de gulii

Supele au de obicei putine calorii si umplu burta, dar supa de gulii este o minune! O gulie e un fel de cotor rotund si dulce de varzo-conopida, asa ca are, ca orice crucifera, pana in 30 de calorii. Cum ar fi deci sa iei doua astfel de legume miraculoase si sa faci din ele patru portii delicioase de supa?

Pai, nimic mai simplu. Ai nevoie de:

  • 2 gulii generoase, curatate de coaja si taiate cubulete
  • un morcov mediu, curatat si taiat in doua sau trei bucati
  • un cartofior nu foarte mare, taiat cubulete
  • o jumatate de radacina de patrunjel
  • o jumatate de radacina de pastarnac
  • o ceapa mica
  • sare (o lingura rasa)
  • piper (cam o jumatate de lingurita)
  • o legatura de patrunjel
  • o lingurita de ulei de masline (pentru varianta vegana) sau de unt
  • 1.5 l de apa

Pui la fiert guliile, cartoful, morcovul, radacinile de pastarnac si patrunjel si le lasi pana se inmoaie. Le scoti din zeama (pe care o lasi sa fiarba in continuare) si le zdrobesti in blender sau cu un mixer vertical pana se transforma in crema; daca e nevoie, mai adaugi apa. Torni crema inapoi in oala cu zeama si amesteci bine.

Toci ceapa si patrunjelul si le adaugi la supa, dai intr-un clocot, stingi focul, adaugi uleiul de masline sau untul, amesteci si gata!