Cine-i mai dator, românii sau statul?

Cine e cel mai inconștient client al împrumuturilor?

Cine e cel mai inconștient client al împrumuturilor?

Disregard conținutul crizat al articolului și alte aspecte „tehnice”, am găsit aici și niște cifre interesante: „Sunt acum peste 700.000 de romani cu datorii la banci de aproape 5 miliarde de EUR„. Eu – știți deja – scot rapid calculatorul și purced la interpretarea datelor. După mici dificultăți în a scrie corect cinci miliarde, am izbândit să aflu că românii s-au îndatorat în medie cu 7142.9 euro pe cap de împrumutat, deci nu e dracul așa negru cât pare dacă nu faci împărțirea.

Pe urmă, mi-am amintit de cele 90 de miliarde pe care le datorează România în prezent către afară, din care vreo unșpe miliarde jumate s-au adunat numai într-un an. Dacă împărțim 90 de miliarde datorie la 18 milioane de tâmpiți amărâți deștepți cu ROM în buletin, iese că fiecare cetățean, are, n-are treabă, inclusiv plozii mici și, desigur, pensionarii plus asistații social, ar avea de plată 5000 de euro ca s-o stingă. Dacă e să ne gândim însă că respectivele categorii, nu din vina lor sau și din vina lor, nu produc, ci consumă, rămân 9 milioane de angajați la care trebuie împărțită datoria. Și iese, cu au și vai, că fiecare om care a făcut în țara asta două greșeli, una – să se nască și a doua – să muncească e dator fără măcar să fi gustat vreun sfanț cu cel puțin 10000 de euro.

Acum să facem socoteala și așa – ăia care au făcut credite de în medie 7000 de euro sunt mai varză decât ăia care ne-au îndatorat pe toți, fără să ne întrebe, cu câte 10000 de euro de căciulă?

Anunțuri

Udrea hrăneşte maidanezi

Serios, hinghereasa care zilele trecute îşi ameninţa colegii de partid cu afurisenia şi exmatricularea din diversele funcţii, dacă nu adună, nu contează cum, semnături pentru legea cu eutanasia, acum ne zice, cu interminabil de dubioasă duioşie, că alimentează nişte patrupezi uliţarnici. Şi că o să-i adopte (!!), chiar dacă nu are unde (!!), dacă se dă legea pogromului canin.

Păi bine, cucoană, aşa facem treaba?

Adică acum, cât încă nu e legea aia în vigoare, profiţi şi matale şi azvârli, miloasă şi creştineşte, oscioarele rămase de la vreo orătanie sau vreun Cocoş, dar nu bagi cotarlele în casă.

Apoi dai vina pe ONG, că din cauza lor ar fi maidanezi pe străzi. Păi, cucoană, ONG-urile îi sterilizează, nu-i hrănesc, că n-au cu ce. Iar maidanezii nu se adună la sterilizare, ci la mâncare!

Ilegal să știi ce ai în burtă

„Femeile insarcinate ar putea astepta pana la nastere ca sa afle daca vor avea fetita sau baiat. Consiliul Europei a adoptat un proiect de rezolutiie prin care le cere medicilor sa nu mai dezvaluie sexul copilului, inainte de nastere.” De aici.

Bine, mă. Și eu cum pregătesc camera copilului, de exemplu, dacă nu știu ce e? Să mă apuc de zugrăveală roz cu o bidinea într-o mână și orătania de o săptămână, urlând, în alta? Plus că e probabil toxic pentru copil să respire aerul dintr-o casă în renovare… Sau propune Consiliul Europei să aștept până crește (ai cu totul altele de făcut când e plodul mic, numai de zugrăvit nu-ți arde), când oricum nu mai are importanță camera aia, că a trecut vârsta de pereți cu crocodili și pat cu Spiderman?

Chestia e că perioada de dinainte să apară plodul pe lume este singurul timp liber sau măcar mai liniștit pe care îl mai au bieții părinți și chiar e o plăcere a așteptării să pregătești camera copilului. Stai și cauți (liniștit!) mobila potrivită, de exemplu. Ați fost vreodată la cumpărături cu un copil mic? E horror! Dacă e foarte mic, la un monent dat urlă, face pe el și miroase de îți mută nasul și oricum nu ai mâinile libere, că împingi de cărucior și ți se ia de cumpărat – iei repede ce-oi lua și pleci din magazin. Dacă e mai mare, întinde mânuțele (cred că au, ca muștele, lipici pe degete!) și dă jos chestii din rafturi sau apucă tot ce prinde, numai ca să atingă ceva. Dacă e umblător, ai pus-o. Nu te mai poți uita după ce ai de cumpărat, că trebuie să stai cu ochii după plod, las’ că să nu ea jos ceva, dar să nu cadă marfă pe el sau, mai rău, să nu dispară, ca să ai ce căuta disperat/ă și cu tensiunea în vârful capului. Dacă e mai mare, te ustură în buget, că au un talent fantastic să vrea cea mai scumpă jucărie, de obicei și cea mai inutilă, dar cu reclamă pe Minimax.

Deci, da. Cu plodul de față, dispare total plăcerea de a cumpăra – visând la cum o să fie – jucărioare, hăinuțe, accesorii (căruț la culoare, scaun de mașină la fel, lenjeria de pat, tablouri, alte decorațiuni), toate în funcție de ce știi că ai în burtă. Dacă nu știi, ai unica posibilitate de a aranja camera cât se poate de neutru și să amâni hăinuțe, accesorii, chiar și patul, că sunt paturi-mașinuță, pentru băieței și paturi cu zeci de inimioare și zâne pictate, pentru fetițe. Iar amânarea nu e bună. Odată apărut copilul, nu-ți mai arde de poezie – ai capul mare și nedormit, griji cât încape și banii se duc ca la poker.

Dacă niște capete nu prea luminate din UE au impresia că e normal să interzică ceva ca să prevină nu știu ce practici abuzive, eu mă gândesc serios să emigrez pe o insulă pustie. Înseamnă că, în ritmul ăsta, or să interzică cuțitele de bucătărie, că dacă omori pe cineva? Sau berea, că dacă abuzezi și devii alcoolic? Cred că și săpunul ar trebui interzis, că dacă aluneci pe el în cadă și îți spargi capul? Cel mai bine, toți cetățenii să stea în buncăre capitonate și în cămăși de forță, să nu carecumva să miște și să se omoare unii pe alții sau pe ei înșiși!

Să interzici ceva ce poate fi folosit de majoritate cât se poate de pozitiv, pentru că unii abuzează, mi se pare ultimul hal de prostie.

Că veni vorba… La fel cu Androidul meu… imaginați-vă că unul dintre cele mai deștepte telefoane de pe piață (îți ia pulsul, îți arată punctele cardinale, se face, la nevoie, nivelă, fir cu plumb, televizor, radio, laptop, ia mailuri, sună pe skype, măsoară cât și cum dormi, te asistă când faci sport, te asistă când faci jogging, numără kilometri și traseele parcurse, are GPS, îl poți găsi dacă ți l-a furat careva, fără să fie nevoie să ai vreun soft special instalat pe el etc etc etc) e setat din fabrică… să nu permită înregistrarea unei convorbiri telefonice! Ca să nu cumva să înregistrezi fără să știe ăla de la capătul celălalt al firului! E absurd, eu am luat interviuri telefonic – evident spunând intervievatului cum am să procedez și cu acordul explicit. Să-mi spună mie ăștia care au copt prostia asta cu neînregistratul cum iau eu un interviu telefonic cuiva care trăiește pe cealaltă parte a planetei? Dau 3000 de euro pe avion, numai ca niște unii să nu poată să înregistreze pe careva fără știrea lui? Stupid!

Toate interdicțiile merg pe un sistem greșit din start – prezumția de vinovăție! Practic, statele care interzic din reflex presupun că cetățenii sunt tâmpiți, hoți, abuzivi, violenți etc, iar cei deștepți, cinstiți, corecți și pașnici ar fi excepția. Stupid, repet. Numai religiile presupun din start că omul e păcătos și trebuie să fie pedepsit sau să se autopedepsească! Dacă așa ar sta lucrurile, societatea umană s-ar prăbuși în haos. Regula statistică este că majoritatea nu comite abuzuri, ci o minoritate scăpată de sub limitele social acceptate. Prin urmare, interdițiile cu rol de prevenție sunt greșite din start.

Sper ca tâmpenia asta să nu fie aprobată și să fie mai mulți oameni inteligenți în consiliul ăla.

De ce e absurd să se construiască biserici cu bani de la stat (nu contează pentru ce cult)

Cum ar fi dacă tu, cel care citești acum postarea asta, ai fi obligat să îmi construiești mie o preafrumoasă casă, cu tot ce-i trebuie în ea, cu zece dormitoare, cu beci și pod și cu o curte mare și plină de flori minunate, numai și numai pentru faptul că familia mea e mai numeroasă decât a ta, care poate ești burlac?

Și cum ar fi dacă tu nu ai avea nici unde să locuiești și în fiecare noapte ți-ar fi frig, învelit fiind cu o pătură veche și cuibărit într-o cutie de carton, rest de la mobila pe care mi-ai cumpărat-o mie?

Exact. Ar fi de porc. De rahat. De neimaginat. Un abuz.

Acum să ne imaginăm că fiecare apartenență / non-apartenență religioasă ar fi o familie. Ortodocșii ar fi familia cea mai mare în România. Ateii, cea mai mică. Familia de atei visează la o casă în care să intre toată lumea, indiferent de familie, cu camere mari și spațioase, numite școli, grădinițe, creșe, spitale. Familia de ortodocși visează la o casă în care să stea numai familia de ortodocși și, pentru că familia de ortodocși e mai mare, obligă familia de atei să muncească la construirea casei ortodocșilor, alături de penticostali, și ei puțini la număr, adventiști, nu prea mulți și încă niște familii la fel de oropsite.

În timpul ăsta, casa cea frumoasă în care ar intra toate familiile la nevoie, cu camerele ei primitoare pentru toți, rămâne neconstruită. Iar ateii, penticostalii, adventiștii, baptiștii, musulmanii, chiar și catolicii, rămân să stea sub cerul liber.

Chestia cea mai tare e că ortodocșii, mult prea încântați că familia lor mare le permite să construiască o casă numai pentru ei, uită de camerele alea utile, cu adevărat utile, numite școli, grădinițe, creșe, spitale. Familia ortodoxă construiește un palat imens, care nu are nici lumină (asta e educația!) nici cămară (acolo unde ții proviziile de sănătate) și nici cameră pentru copii (creșe, grădinițe). Și stau toți într-o sufragerie uriașă și se uită la un televizor mare, din care vorbește un popă gras și megaloman, căruia puțin îi pasă, de fapt, de oameni. Pentru că, dacă i-ar păsa, banii și terenurile Bisericii ar merge acolo unde oamenii, copiii Domnului, au nevoie de ele: la școli, grădinițe, creșe, spitale.

Măgăoaia ortodoxă e mai tare ca măgăoaia comunistă

Cin’ se-aseamănă se-adună.

Altfel cum să se încuibe Catedrala Mântuirii Banilor pe Prostii Megalomaniace fix lângă un alt edificiu al micimii minții? Și Casa Poporului a fost gândită și comandată de un individ care a simțit nevoia să-și compenseze lipsa de statură cu o construcție uriașă, inutilă și foarte costisitoare. Bisericoiul ăsta cu turle de haur compensează pentru faptul că ortodoxul român, deși se teme să declare că-l cam doare la bască de popi și slujbe, nu se prea bagă în post și nici nu se înghesuie la spovadă. Cu alte cuvinte, vedem că românul nu mai umple bisericile (și așa prea multe) și facem o biserică și mai mare (care, doar-doar o aduna prostimea să se uimească de măreția haurie), să aibă pe unde bate vântul după ce trece nebunia și curiozitatea inaugurării.

Cică sărăcia uriașă o să aibă 125 de metri, cu 39 de metri mai înaltă decât ctitoria ceaușistă, care are 86. Popa Daniel vrea neapărat să fie mai tare ca Ceașcă, numai că în ce a ridicat Ceașcă mai puteai să și locuiești, pe când în bisericile popimii nu locuiește nici dracu’ (!), deci banul e irosit la maxim. Și dacă n-ar fi irosit și banul meu, treacă-meargă – până la urmă, fiecare face ce vrea cu banii lui. Problema e că fiecare ar trebui să facă ce vrea cu banii lui, dar nu se întâmplă așa.

Eu, de exemplu, aș vrea ca banii mei să meargă la sănătate și la educație.

Dar… nu. Banii mei sunt sustrași de stat și băgați în curul lui popa Daniel, ca să construiască o megabisericoaie și pe urmă să iasă cu tupeu în presă cu un comunicat obraznic în care spune că „nu se construiește numai cu bani de la stat”. Păi să-i spună careva și lu’ preafermecatu’ că nu ar trebui să se construiască deloc cu bani de la stat. Că e stat laic.

Oricum, e clar. Megahidoșenia cu turle haurii o să fie mai mare decât Casa Poporului. Iar locul e bine ales. Două monumente ale tâmpeniei la un loc. A tâmpeniei Poporului / Neamului.

Cin’ se-aseamănă se-adună.

Nu faci profil real, nu ai voie să dai la Matematică… sau cum?

Coaliţia de guvernare a discutat, luni, necesitatea aplicării acelor prevederi din Legea Educaţiei prin care absolvenţii de studii medii să poată candida numai la facultăţi care au acelaşi specific cu profilul studiat în liceu, iar Guvernul va trebui să prezinte soluţii în acest sens până la începerea noului an şcolar.” (Sursa: Cursdeguvernare.ro)

Mizerabil, ca tot ce fac nemernicii ăștia.

Eu știu cum eram eu la 14 ani, adică așa cum e normal să fie orice persoană de 14 ani – copil. Asta era înainte să-mi aleg liceul și profilul, ambele alese în baza unor chestii la fel de firești pentru cineva de 14 ani, pe cât de nefirească este, tot pentru cineva de 14 ani, o alegere care să-i decidă întreaga viață din momentul deciziei încolo. Ideea e că eu, la 14 ani, am ales un liceu teoretic pentru că nu îmi doream să fac piese la strung și nici să învăț să pun semințe în pământ, și nu am ales profilul uman (care conceptual mi se potrivește, nu și practic) pentru simplul motiv că matematica, fizica, chimia (științele!) sunt mai greu de învățat pe cont propriu și, cel mai important, nu se schimbă cu una, cu două, ca georgrafia și istoria, de exemplu (în funcție de actualitate și regim). Dacă idioțenia cretinoidă pe care vor incompetenții ăștia s-o facă ar fi fost făcută atunci, eu n-aș fi putut face o facultate pe profil uman, nu-i așa, pentru că am făcut liceul la profil real! Ar fi trebuit, după capul cretinilor ăstora, să mă fac inginereasă sau profă de mate sau chimistă sau naiba știe ce altceva, când eu, de fapt, nu am vrut să studiez din matematică, fizică și chimie decât acele lucruri de bun simț și cultură generală care te împiedică, de exemplu, să rămîi fără sprâncene când flambezi clătitele (chestii pe care la uman nu le afli! că am văzut…). Adică eu, cu profilul meu real din liceu, n-aș fi putut face grafică, design, limbi străine, jurnalism, publicitate, PR, psihologie… ăăă… sociologie aș fi putut face, oare? Sau e incert acolo unde realul se îmbină cu umanul în așa hal încât prin capetele seci și cretine ale ăstora nici nu dă umbra gândului că treburile nu-s numai albe și negre?

Și, totuși, ce fac dacă, cum între 14 ani și 18 ani e o diferență de maturizare uriașă, nu mai vreau ce voiam la 14 ani și vreau altceva? Pur și simplu… nu mai am voie să mă răzgândesc? Ce e asta, pușcărie școlară? Să-și decidă copiii soarta… de copii? Cum să știe un copil de 14 ani ce e mai bine pentru el? Cum să știe ce vrea să facă la 18 ani și cum să știe ce o să vrea la 25? Ce e tâmpenia asta? În orice moment trebuie să putem decide ce vrem să facem cu viața și în viața noastră, nu să vină Funeraliu cu gașca de cretini cu care face legi idioate și să spună halt, când erai bebeluș ștergeai masa cu șervețele umede, deci te faci femeie de serviciu sau ospătăriță, fiindcă așa zice Băsescu!

Dar dacă se răzgângește copilul la 18 ani și totuși vrea să facă facultatea pe care o alege el, nu Funeraliu și Băsescu, ce face? Mai face o dată liceul, ca să bunghească profilul, sau cum? Sau nu mai e voie, gata, nada, ai ales să faci liceu real, nu mai ai voie nici la strung? Așa rezolvă guvernul problema șomajului, să nu cumva să ia inginerul locul ăluia de pe schelă, care a făcut ceva liceu cu profil industrial, în caz că rămân ăștia la putere și crăpăm în criză zeci de ani de acuma, cu ei de gât?

Incredibil, oricum. Mizerabil, incredibil și – sper  imposibil.

Ideea e simplă: dacă te duci la facultate, dai un examen și îl iei, înseamnă că știi și meriți să faci facultatea aia. Nu e treaba guvernului chestia asta. Și nu contează ce ți-au predat ăia la liceu, contează ce ai fost tu capabil să bagi în tărtăcuță. Simplu de tot, dar nu și pentru cretinii care fac legi în țara asta.

CNA vrea ca știrile despre sinucideri să fie date după ora 22

Sursa informației este aici.

Stupid. Înțeleg chestia cu protecția minorilor de idei din astea, dar să mă ierte capetele luminate cu lanterna de la CNA, minorii ăia… n-au părinți? A, n-au, că-s plecați în Spania, din cauza lui Băsescu pe care (ce fază!) tot ei l-au votat. Mda. Nu asta era ideea (adică nu voiam să mă iau de CNA de data asta, deși instituția asta merită desființată prin incendiere), dar și asta e o chestie de reținut.

Ideea e că eu nu înțeleg cum și de când au devenit relatările despre sinucideri… știri? De când și de ce și pentru cine este o sinucidere o chestie newsworthy? Nu vorbesc despre sinucideri bizare (unde criteriul este bizareria, nu sinuciderea) și nici cele ale unor vedete (unde criteriul este notorietatea). Zic de sinuciderea lui, să zicem, Gogu, care s-a spânzurat în circumstanțe banale, de exemplu, în baie, cu cablul de la aparatul de ras, din motive clasice, adică pentru că l-a votat pe Băsescu și nu mai are cu ce plăti rata la trei electrocasnice.

Ce e newsworthy la întâmplarea asta?

Valoare de informație nu are – ce știi în plus dacă afli că a murit Gogu de propria lui mașină de ras? Nimic. Nu-ți folosește la nimic, cu excepția situației în care te cheama madam Gogu și afli de la teveu de sinuciderea lu’ barbată-tu, caz în care probabil nu e ceva interesant, pentru că altfel ai fi fost naibii pe fază să vezi că Gogu e depresiv și îl duceai la psiholog (nu, nu la popă, ăla accelerează sinuciderea – vezi cazul Mădălina Furadan).

Proximitate ar fi, dar în proximitate se întâmplă și alte lucruri banale (da, nu dați cu parul empatiei, sinuciderea unui Gogu e ceva banal pentru România) și, pentru că sunt banale, nu ajung știre.

Senzațional? Nicidecum. Să ne amintim. E vorba de Gogu, pe care nu-l știa la față decât nevasta și câinele și recuperatorul de la Provident, căruia i se acrise să tot sune la Gogu la ușă și ăla să-i tot zică: „N-am, nene, ia-mi zilele, că numai asta mai am, bani n-am!” și care nu a priceput că Gogu vorbea serios. Ce e senzațional în România că un om e atât de sărac încât se hotărăște să-și pună cablul de gât? Nimic! S-a aruncat unul de la balcon în parlament și altul și-a dat foc în față la Cotroceni și n-a fost senzațional deloc. La prima fază, Boc s-a ofticat că e întrerupt, nu s-a îngrijorat că a căzut un om și poate să moară. La a doua fază, pe Băsescu l-a durut la bască și probabil s-a îmbărbătat cu tărie. Tărie, din aia de care recomanda românilor. Sau de-ailaltă? În fine.

De interes public nu poate fi, e doar o sinucidere. Plus că, deși sunt mulți oameni care se sinucid, ei o fac separat unii de alții. Sinuciderile în grup ar fi interesante, arată până unde merge aiureala religioasă, dar, din fericire puțini reușesc să adune în jurul lor atâția idioți încât să-i convingă să se omoare întru domnu’.

A, că a murit cineva? Adică, dacă e cu mort, răcitură, ceva, e știre? Păi ce facem cu Gigel, care a murit în patul lui, de moarte bună, la 95 de ani? Asta o să devină știre, având în vedere că aveam cea mai scăzută speranță de viață din Europa. Că s-a sinucis Gogu nu mai are nicio importanță.