Întrebarea despre România, care chinuie UE

Pentru că la noi e ca la nimeni alţii, pentru că aşa ceva e undeva între circ şi tragedie de bâlci, pentru că în România nimeni dintre cei de prin diverse instituţii ale statului nu ştie să numere (de la Roberta încoace, numai probleme de numărat au fost), UE nu-şi poate pune decât o singură întrebare.

Una singură.

„Câţi mamii dracului sunt ăia?”

Care ăia? Păi, noi, românii. Cu drept de vot, fără, vii, morţi, pe liste, prin câmpurile de căpşuni şi aiurea.

Anunțuri

Ăștia își bat joc de noi. Astea-s întrebări? Ăsta-i referendum?

Ca idee, eu știu că referendumul are un scop clar – să facă auzită vox populi în cazul în care autoritățile reprezentative simt că e prea mare controversa ca decizia să le aparțină, fără aviz popular.

Tot ca idee, știu că organizarea unui referendum e o chestie costisitoare. Foarte costisitoare. Oameni care să stea pe acolo, urne, hârtie, ștampile, chestii, socoteli… mai ales socoteli.

Socoteala pedelacilor îmi scapă însă. Cum își imaginează ăștia că un om normal, cu creierii la locul lor, nu simte miștoul grețos care urlă din textele propuse (și aprobate!!!) pentru întrebările de la referendum? Păi, inițial au venit cu șapte prostii totale, după care oamenii normali au reacționat și au spus că e inadmisibil să pui întrebări idioate pe banii cetățeanului. Așa că s-au apucat să schimbe întrebările. Întrebarea firească ar fi fost una singură: „Băh, cetățene, vrei să ai la București o singură primărie din care să fure bani Udrea și gașca? DA sau BA. Și gata.

Dar nu! Imbecilii își bat joc de noi în continuare și au venit cu două întrebări, parcă și mai cretine ca primele:

1. Va doriti o capitala cu sapte administratii, controlata de 217 consileri alesi pe liste de partid?

2. Va doriti ca si consilierii generali sa fie alesi uninominal, asemenea primarilor de sector?

Insidioase, cu răspuns implicit sugerat… ăștia își bat clar joc de noi. Am să mă duc numai ca să scriu măscări cu pixul pe buletinul de vot.