Facebook: ce faci când te-ai desprietenit de careva

Odată și-odată tot o să fii în situația asta ingrată. Mai greu e prima oară, pe urmă te obișnuiești. Ideea e că nu dai cuiva „unfriend” neapărat pentru că te-a supărat cu ceva, ci pentru că, adesea, n-ai idee cine e, nu ai interacționat defel cu persoana în cauză și chiar vrei să ai mai puțin zgomot pe zid. Ăăă… wall. (Nu pot să-i zic „perete„, mă enervează)

Eu una, nu dau o ceapă crăpată de sapă pe un „unfriend” pe Facebook.

Problema e că sunt caraghioși care se supără pe unfriendurile astea, mai ceva ca de o despărțire pe bune.

Și sunt și unii care văd faza în timeline-ul tău înainte să apuci să o ștergi de acolo și își zic în barbă: iete, mă, l-ai supărat pe cutare. Ce nașpa trebuie că ești! Iar cutare n-a făcut altceva decât să-și curețe listele de oameni pe care nu-i știe, cu care naiba știe când o fi schimbat o vorbă sau două pe wall-ul altui amic, nici ăla foarte apropiat, acum doi ani. Sau: „băi, ce bestie, l-ai scos pe X din listă!” Iar X e foarte posibil să fie foarte haios și de treabă în viața lui și cu prietenii lui, dar ție nu-ți spune nimic interesant pentru tine, plus că nici nu prea interacționați, din lipsă de preocupări comune. La ce să-l încurci cu status update-urile tale? La ce să te încurce cu ale lui? Unfriend și gata!

Așa că, trage aer în piept și fă curat în listă.

Ce poate să se întâmple? Păi, în primul rând, nimic. Unii sunt la fel de nepăsători ca mine. Ar merita să le dai „Add as friend” la loc, numai pentru calitatea asta excepțională de a fi chill. Sau nu-și verifică Timeline-ul. Sau sunt așa de orgolioși, încât bombăne înciudați și jură să nu mai vorbească niciodată cu tine și te trec într-un carnețel cu coperți negre sau în Evernote, ca să nu cumva să uite. Ideea e că nici nu contează de ce nu reacționează la unfriend – ai scăpat de ei din listă și gata.

Pe urmă ce ce mai poate întâmpla? Păi, cazul cel mai rău. Adică mesaje supărate ale unora pe care nu-i știi, dar care se vor simți foarte jigniți că i-ai unfrienduit. Compune-ți de pe acum un mesaj împăciuitor, gen „frate, nu știu cine ești, zău! Dacă ne știm pe bune, amintește-mi, că-s bătrân și am mintea lui mamaie!„. Și omul fie nu mai zice nimic, caz în care e bine, ori zice că te știe de la ziua lu’ sora lu’ Gică, ăla cu care ai lucrat o zi la un proiect în liceu și care a zis că ești băiat fain sau fată de treabă. Aici ai două variante – îi dai add la loc (și ăla dă ignore, ha, ha!) sau zici că nu-ți amintești, da’ poate vă mai vedeți la ziua lu’ Gică și o lași așa. Și e bine.

Dacă omul o ia razna și te ia cu chestii urâte, îi dai block și ai scăpat de el de tot. Iar dacă nu-l mai vezi și nu te mai vede, ce mai contează? În afara accesului pierdut la profilul tău, el n-o să aibă vreun indiciu că l-ai blocat, dar e plăcut să te gândești că o să vorbească singur o vreme, până îl ia plictiseala.

Curăță timeline-ul după fiecare unfriend, dar și săptămânal sau lunar.

Că, na, Zuckerberg este un fan împătimit al ciorapilor purtați cu care îi urez să-și facă ceai de fiecare dată când mă face să pierd vremea la el în site, în loc să-mi văd de ale mele. De ce să faci curat în Timeline? Crede-mă că e că e absolut plicticos să găsești ca „story„, la loc de cinste, cu cine s-a împrietenit și desprietenit careva și când. Eu intru pe Timeline-ul cuiva ca să văd ce învârte, nu ca să văd cui a cerut prietenia. Și nici ca să văd pe cine a scos din listă. Că nu mai suntem plozi de-a șaptea.

Și gata.

Reclame

4 motive pentru care e bine să te aprovizionezi săptămânal

A pus ceva mai devreme @piticu21 o poză pe Twitter, cu un nene care umpluse banda la un supermarket, cu o grămadă de produse, toate câte două, trei din fiecare sortiment. I-am zis că e cârcotaș, că poate-și făcea omul aprovizionarea periodică și s-a nimerit să fie tocmai pe freezing rainu’ ăsta, în plin breichiniuz. Iar Piticu’ m-a întrebat dacă e mai ieftin așa sau e mai bine să mergi să iei ce ai nevoie, când ai nevoie.

E mai ieftin așa. Din mai multe motive.

1. Faci un singur drum.

Un singur drum înseamnă economie de timp și de benzină. Dacă pleci de la supermarket cu un căruț plin pierzi două ore și măcar un litru de benzină. Dacă pleci doar cu o punguță, consumi o oră și măcar litrul ăla de benzină. Ca să duci acasă în punguțe echivalentul căruțului plin, înmulțește ora + litrii de benzină (după cazul tău) cu numărul de drumuri (măcar vreo zece) și ia-te cu mâinile de cap. Mai bine faci altceva cu zece ore din viața ta și mai bine îți cumperi ceva din banii aruncați pe atâta benzină (plus că poluezi! Și uite ce încălzire globală avem, din cauza ta! 🙂  🙂  🙂 )

Iar dacă zici că nu consumi benzină, că pentru o punguță te duci la magazinul de cartier, rămâne valabilă chestia cu alea zece ore (hai, cinci, dacă îți ia numai o jumătate de oră toată treaba, deși clar nu are cum să fie așa!)

2. Nu cheltuiești aiurea pe adaosuri comerciale mari.

La magazinul de cartier (mă refer la marketuri, cum sunt Carrefour Market și Nic, nu la buticuri) găsești cam aceleași chestii ca în super și hypermarket, dar prețuite cu câte un leu, doi, în plus. Și cincizeci de bani contează, dacă îi aduni unul peste altul într-un an. Eu am făcut un calcul de scoțian și mi-a dat că, în condițiile în care m-aș păcăli cu ~3 lei pe zi, aș pierde cam 50-60 de euro la trei luni, dacă aș cumpăra așa. Pe banii mei mă distrez numai eu, deci aș prefera să cheltuiesc altfel 200 de euro pe an.

În plus, la super și hypermarketuri sunt tot soiul de oferte 2 + 1, la produse pe care oricum le folosești, deci oricum le-ai cumpăra. De ce să nu iei mai ieftin, dacă tot vrei produsul și îl cumperi de obicei? Eu cumpăr așa chestiile neperisabile – de la săpun, șampon și detergent la conserve și chestii congelate.

Atenție, însă! Dacă „profiți” de ofertele perisabile, poți să ai un fals avantaj – de fapt, ori consumi mai mult decât ai consuma în mod normal (și te îngrași), ori arunci surplusul (deci cheltuiești mai mult și total aiurea). În cazul chestiilor perisabile, poți să iei la ofertă 1 + 1 sau 2 + 1 numai ceea ce știi că oricum consumi repede sau ceva ce se poate congela sau prepara ca să țină. Și numai dacă știi că ai timp să te ocupi!

3. Ai totul la îndemână

Cea mai enervantă chestie pentru mine este să mă apuce pofta de ceva bun și să am toate ingredientele, în afară de unul. Și să am de ales ori să nu fac minunea aia bună de care mi-e poftă, ori să mă trag la țol de stradă și să mă duc până la magazin să cumpăr „piesa” lipsă. Și cel mai teribil e când se întâmplă chestia asta și e trecut de zece seara, iar marketurile de cartier sunt închise și nu pot merge pe jos și trebuie să încing mașina și să bat drumul până la Real (la care se adaugă punctul 1). Așa, cu toate cele la îndemână și dacă știi să planifici (eu sunt fenomenală la chestia cu planificarea), nu trebuie să ieși din casă când nu ai chef. Faci shopping la cămară și ai rezolvat problema.

4. Eviți să cumperi în plus

Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt tentată să nu ies dintr-un magazin doar cu un produs într-o plăsuță. Plec, să zicem, după un pachețel de unt și ajung acasă cu unt, sirop de arțar că s-a terminat și uitasem, suc de mere că o să vrea aia mică, Pepsi Max că ăla de acasă e pe terminate, o jucărică drăguță, că uite ce haioasă e, o legătură de mărar că voiam să fac o mazăre mâine și să nu mai scot din congelator și tot așa. Sirop de arțar nu-mi trebuie neapărat, mai aveam suc de portocale, trăim mai sănătos dacă nu bem Pepsi, ci apă plată (de care avem destulă!), fii-mea are și așa suficiente jucării, de calc pe ele, iar mărar – da! – am în congelator. Rezultatul? Exact, cumpărături aiurea.

Există doar două probleme cu stilul ăsta de a face aprovizionarea.

Le-am menționat, în treacăt, mai sus: produsele riscă să se strice / să nu fie folosite și să fie aruncate (adică, bani aruncați) sau, ca să nu se întâmple treaba asta, consumul produselor poate crește, deși nu e necesar.

Totuși, cu planificare adecvată, se pot evita genul ăsta de capcane.

Eu întâi am colecționat bonurile pe o lună, am calculat ce am aruncat și ce am folosit, ce nu mi-a ajuns și ce mi-a prisosit și apoi am împărțit produsele pe timp de consum (perioada în care se termină un pachet). Apoi, în funcție de cât sunt de perisabile/stocabile am făcut o listă cu chestii de aprovizionat lunar și cu chestii de aprovizionat săptămânal. Nici nu-mi mai trebuie lista acum, de ani de zile practic metoda și e reflex! Mai apar drumuri ocazionale pentru lucruri neprevăzute (vreo poftă mai specială, petreceri etc), dar sunt excepții, nu regulă!

Astea fiind zise, distracție plăcută la cumpărături și nu vă lăsați păcăliți de superoferte! Profitați de ele și nu le lăsați să profite ele de voi!

Ce faci cu mahmureala?

Oricine o pățește, măcar o dată în viață. Cine n-a fost niciodată mahmur, nu e om. Așa ceva e imposibil. Măcar în liceu și tot ai pățit-o! Iar, dacă nu ești băutor de meserie, adică dacă ești ca restul lumii, treci măcar o dată pe lună printr-o rupere de ritm. Adică după muncă-muncă-muncă-zile-n-șir vine și hopul: weekend-bere-mahmureală.

Corpul poate procesa, în funcție de starea de oboseală, de starea de sănătate, de constituție și de „antrenament”, o anumită doză de alcool. Desigur, diferă de la om la om. În funcție de fiecare, din ce-am văzut eu la viața mea, maică, limita e undeva între două beri jumate și patru. Hai, cinci, la cei cu ficatul burete, dar ei sunt excepții și nu discutăm despre asta acum.

Ca mahmureala să apară, trebuie să te intoxici cu alcool, adică să treci de limită. Iar mahmureala are trei niveluri.

Nivelul 1 de mahmureală – „Au, capul!”

Asta se cam întâmplă când exagerezi un pic și exagerezi cu alcool nu foarte concentrat, dar cu mult „balast”, gen bere, poate și vin. Adică te cherchelești nițel, e veselie, te oprești când simți că te ia cu amețeală și ajungi acasă conștient. Mănânci ceva, pe urmă te duci să te culci. A doua zi te doare lumina și pernițele pisicii atingând podeaua sună ca niște ciocane care-ți bat cuie direct în creier. Asta se întâmplă pentru că alcoolul te stoarce de apă, iar dezhidratarea duce la durere de cap.

Ce poți să faci?

  • În timp ce beidupă fiecare bere, dă de dușcă un pahar cu apă. Începe de la prima bere, că spre ultima ai să uiți.
  • După ce ai băutia două aspirine înainte de culcare. Nu lua paracetamol – în combinație cu alcoolul, e un fel de hepatonapalm.
  • Dimineațabea ayran. Nu apă chioară (și nu multă odată, în orice caz) – riști să amețești și să-ți fie greață. Dacă n-ai ayran, amesteci orice iaurt (sau sana sau lapte bătut) ai prin casă cu apă (1:1, adică o parte apă, o parte lactată), apoi pui sare, după gust. Combinația asta te scoate din mahmureală, pentru că: apa hidratează, sarea o menține în corp, gustul acrișor-sărat taie greața, fermenții dreg burta iar proteinele din lapte sunt hrănitoare. Da, ayranul e un soi de panaceu anti-mahmureală.

Când îți revii?

În vreo oră, două.

O să mai bei vreodată așa?

Evident.

***

Nivelul 2 de mahmureală – „Nu mai beau niciodată”

Asta se întâmplă când exagerezi mult și mai adesea când alcoolul e tare, dar poți să te troznești la fel de grav și cu bere. De fapt, asta pățești dacă te iei cu vorba, petrecerea e mult prea tare și te simți mult prea relaxat ca să mai stai să numeri ce și cât bei. Nu te poți îmbăta așa decât între prieteni sau când chiar ai găsit o gașcă mișto și nu-ți mai vine să pleci acasă. Îți amintești când ai plecat, îți amintești și discuția cu taximetristul, știi cum ai aruncat țoalele de pe tine și pe unde, dar nu-ți dai seama dacă ai mai făcut ceva pe urmă sau ai căzut în pat ca lemnul tăiat. A doua zi? Te simți ca naiba! Te doare capul să-ți pleznească, ți se răscoală stomacul chiar și la mirosul de cafea și te simți așa, ca și cum ar fi trecut peste tine trenul, ursul brun și vreo 50 de ani. Primul gând? „Cine dracu’ m-a pus să beau atâta?” sau „Nu mai beau niciodatăăăă!„.

Ce poți să faci?

  • În timp ce beicând simți că se apropie limita, identifică amărâții care au venit cu mașina și roagă-i să-ți amintească la final să iei două aspirine când ajungi acasă. E posibil să uiți de la mână până la gură, dar poate ai baftă și îți amintești. Chestia cu apa rămâne valabilă, dar nu mai contează prea mult după ce treci de cota de avarie. Oricum, micșorează întrucâtva durerea de cap de dimineață, deci…
  • După ce ai băutinutil, n-ai ce să mai faci. O chestie ar fi să ai acasă un suflet bun, care să nu te lase să mănânci. Nu de alta, dar soarta mâncării de după o astfel de băută e să iasă pe unde a intrat, mai devreme sau mai târziu. Totuși, dacă scapi de surplusul din stomac acum, o să-ți fie mai ușor dimineață. Neplăcut e că ai de ales între durere de cap și greață, pentru că, practic, dai afară și aspirinele… Greu de ales.
  • Dimineațați-e greață? Profită! Dă totul afară, suferă stoic și vei depăși starea de rău. Chestia cu ayranul rămâne valabilă – preferabil, cu înghițituri mici, mici. După ce a trecut greața, poți încerca o supă caldă.

Când îți revii?

Pe la prânz.

O să mai bei vreodată așa?

Da. Cu prima ocazie.

***

Nivelul 3 de mahmureală – „Aoleu, mor!”

Asta se întâmplă când bei de toate, fără discriminare și mult prea repede. E genul de mahmureală de care suferă adolescenții, femeile care au scăpat din casă la o întâlnire bianuală cu fetele și-s conștiente că mai trec șase luni până să mai pupe așa ceva și bărbații la băute filosofice, cu prietenii lor de corazón. Nu mai știi cum ai ajuns acasă, de ce și când și nici nu te interesează (o să rumegi totul cu anxietate mai târziu), pentru că ți-e atât de rău încât nimic nu mai contează. Ai vrea să-ți smulgi capul și să-l arunci, să scapi și de stomac și de mațe și să dai timpul înapoi, când erai om, ți-era bine, îți vedeai de viața ta și asta era!

Ce poți să faci?

  • În timp ce bei– să te oprești. Nu? Nu. Dar dacă ai băut nițică apă la început nu ajută? Nu, la halul ăsta de beție nimic nu mai ajută. Nu poți să mai faci nimic? Nu, nimic. Mai departe.
  • După ce ai băut imposibil de făcut ceva, nu mai ești conștient. Și aspirina? Ce-i cu aspirina? Păi, s-o iei. Poți s-o iei, că nu stă acolo. Nu? Nu. Mai departe.
  • Dimineața așteaptă prânzul, pentru că organismul o să facă singur ce e de făcut. Dacă n-ai rezolvat cu ce mai aveai prin stomac în somn, o să te distrezi repetat toată dimineața, până o să simți că-ți ies și ochii din cap. Orice ar fi, trebuie să te străduiești să bei apă, puțin câte puțin. Apa o să vină cu valuri de amețeală și valuri de greață, mai rău ca răul de mare. Ba și camera s-ar putea să se mai învârtă puțin, așa că poți să-ți închipui că ești într-o croazieră eșuată. O să vrei să mori, o să te apuce furia, o să adormi, o să mai treci pe la budă, o să fie groaznic. E posibil să te ia și cu tremurat, dar trece. Apa aia însă, ajută. Ajută la golit ce mai e de golit și e un început de hidratare. La un moment dat o să simți că ai mai mult curaj (plus că setea va fi cruntă) și o să poți să treci la faza cu ayran.

Când îți revii?

Pe seară.

O să mai bei vreodată așa?

Da. Nu curând, dar da.

***

Bun, acum că sunteți echipați corespunzător cu know-how, poate să înceapă a doua parte a weekendului. Desigur, pentru cei care n-au profitat cum se cuvine de prima parte. Oricum, cine a băut de nivel 1 are deja chef de ieșit pe undeva… iar nivelul 2 se drege și el.

Distracție plăcută și faceți provizii de ayran (#obiceiurisanatoase).

Buna, fara chenar

Spammerii pot fi si haiosi. Astia au fost chiar tari:

Sigla denumita aiurea in newsletter
Daca trimiti newsletter, macar sigla denumeste-o calumea. Nu de alta, dar unii dintre noi au activate filtre care nu afiseaza imagini, ci numele lor sau denumirile alternative…

Sfat: apeleaza la o firma care face web design profi. De preferat, cu macar zece ani de activitate (garantia ca stiu pe ce lume sunt). Ca sa stii ca-s seriosi, testeaza-i daca sunt dornici sa te ajute sa faci spam; daca sunt, fugi, ca-s morti de foame si ti-ar vinde si mama ca sa faca un banut. O firma serioasa de web design o sa fie clar si ferm impotriva spamului si te orienteaza clar spre web marketing facut cu cap, pas cu pas, targetat…

Dar, in fine.

Asta a fost buna. Cu sau fara chenar.