Anotimpul cu pisici

image

E vară. Vacanţe, nu? Da! Şi pui de pisică. Puii de primăvară, născuţi acum vreo două luni, crescuţi te miri cum, prin tainiţe, pivniţe, pe sub maşini şi prin beciuri. Puii de primăvară, născuţi şi crescuţi de mâţe slăbănoage, cu ţâţe pline prin cine ştie ce minune. Puii de primăvară care acum ies să se joace şi să vadă lumea. Şi să moară, cel puţin jumătate dintre ei, călcaţi de maşini, înecaţi sau bătuţi de copiii crescuţi de adulţi fără minte sau, pur şi simplu, de foame.

Cel din poză e norocos, norocoasă adică (e fetiţă): l-au adoptat socrii mei, la casa de la ţară.

Dar pe drumul spre ţară şi dinspre…
Am văzut o grămadă de pui nefericiţi de pisică.

Unul, lângă stradă, la intrarea în Bragadiru. Se jucau cu el nişte copii. Păreau să se joace frumos. Dacă-l lasă acolo, nu cred că trăieşte multe zile. E mic şi prost şi maşinile circulă pe acolo cu viteza.

Vreo trei, pe un maidan între case, în Mihăileşti. Păreau rotofei şi nu erau în stradă.

Unul amărât, slab, în uliţă în Iepureşti, pe deal. Nu ştiu dacă se aciuase pe undeva sau nu. Mi-a zis Mamaie că sătenii au grijă de animale şi că „şi-a găsi el pe undeva”. Tot ce se poate.

Patru, grăsulii, storceau ultimele picături de lapte din mama pisică, o umbră portocalie, cu pete albe pe labe. Ăştia sunt chiar la gardul curţii lui Mamaie, deci capătă câte ceva şi nici trafic nu-i pe acolo.

Ăştia erau cei care păreau să fie bine. Restul, şapte bucăţi, zăceau lipiţi de asfalt.

De ce?

Pentru că puţini, mult prea puţini oameni îşi sterilizează animalele. Să le ţină prin case nici nu îndrăznesc să gândesc, că doar e vorba de oameni de la ţară.

Dar măcar sterilizare… Măcar atât.

Sunt atât de mulţi pui de primăvară, peste tot. Iar eu nu mai am unde să mai adun pisici. Mulţi ca mine nu mai au unde. I-am lua dar unde şi cum să-i ţinem, când avem deja animale, iar locul e limitat?

Singura şansă e sterilizarea. Şi nu doar la câini, ci şi la pisici.

Şi, că veni vorba, sunt mai puţini pui de câine anul ăsta în zonă. Mă întreb… care e explicaţia?

Anunțuri

Oameni și câini sau cum poți greși un raționament din lipsă de informații

Saturnine (femeie ca și mine, mamă ca și mine și… grafician, ca și mine! Și cu capul pe umeri, ca și mine – sau, cel puțin, așa îmi place să cred că suntem, amândouă) mi-a scris un comment care este punctul de plecare pentru această postare.

Este rațional sau irațional să te împotrivești eutanasierii în masă  a câinilor vagabonzi?

Eu cred că este rațional.

Mi s-a reporoșat adesea în chestiunea asta că judec ca o femeie – cu inima și nu cu mintea. E adevărat că mă impresionează suferința și îmi repugnă imaginea unor grămezi de animale moarte, dar nu ăsta e motivul pentru care militez pentru renunțarea la ideea de eutanasie în masă. Simt cu inima mea de femeie, dar judecata am lăsat-o intelectului și am raționat așa:

Eutanasie:

Avantaje:

  • rapid (viteză de procesare: un câine la 15 minute per centru de eutanasiere)
  • ieftin (euthanyl, sulfat de magneziu, ketamină – până în 50 de euro)

Dezavantaje:

  • număr mare de cadavre care trebuie distruse (proces care poluează)
  • corupția (pe hârtie apar câini eutanasiați, banii se încasează, câinii rămân pe stradă)
  • abuzurile (câinii sunt omorâți cu ce s-o nimeri, pe hârtie apar eutanasiați, banii se încasează, cetățeanul crede că au fost suprimați „uman”)
  • devalorizarea vieții (ideea că se poate, că e normal, ceea ce duce la situații în care diverși indivizi se hotărâsc să fie vigilante și să omoare chiar ei câini)
  • metode de ucidere periculoase pentru oameni (otravă presărată prin parcuri – poate omorî copii, păsări, animale cu stăpân; vânătoare de maidanezi pe câmp – gloanțe rătăcite pot ucide oameni, animale protejate)
  • nu se elimină cauza (înmulțirea necontrolată în gospodării și abandonul animalelor), de unde rezultă că:
  • zonele „curățate” devin practic teritorii libere care așteaptă să fie repopulate cu noi maidanezi

Pe scurt, pentru a scăpa de câini prin eutanasiere ar trebui să stai să eutanasiezi în masă sezonier, după fiecare perioadă de reproducere și să eutanasiezi constant și perpetuu. Moarte pe bandă, fără sfârșit. Aiurea. Eu nu găsesc nicio rațiune în moartea unor animale, atâta vreme cât problema nu ar fi rezolvată definitiv prin asta.

Tot pe scurt, și așa avem un popor prost educat, care nu valorizează viața. Animalele sunt tratate ca niște obiecte,  adică unelte sau alimente care mișcă. Dacă încurajăm uciderea în masă, automatizată, ca și cum animalele nu ar avea niciun drept la viață, nu facem decât să prelungim abuzurile din gospodării.

Tot în ideea asta, am auzit mulți atei criticând „tupeul creștinilor” de a se pune pe ei înșiși mai presus de orice altă manifestare a naturii, că e ridicol cât de plini de sine sunt când se supără dacă îi compari cu maimuțele. Consider că, pentru consecvență, cine își recunoaște obârșia în cea mai simplă amoebă și rudenia de gradul I cu cimpanzeul, ar face bine să respecte toate formele de viață. Ori, a eutanasia la grămadă mii de animale nu arată câtuși de puțin a respect. Arată a primată (irațională) care își omoară intrușii din teritoriu (spațiul urban), pentru că poate și pentru că nu își imaginează că se poate și altfel.

Plus că suntem în România. De șapte ani urmăresc problema maidanezilor și am auzit povești de groază, am văzut filmări horror și am vizitat de două ori lagărele de concentrare din Chiajna și Pallady (bazele de ecarizaj). Iar lucrurile despre care spun s-au petrecut în capitală. În țară e și mai rău. Mult mai rău. În toată țara asta nu se va eutanasia niciodată un animal așa cum scrie Directiva UE privind sacrificarea animalelor și legea națională corespunzătoare. Crede cineva (cineva rațional) că va sta cineva dintre cei angajați să omoare, să dea o masă animalului înainte de eutanasie, să îi facă anestezie, să-l scarpine între urechi până adoarme și abia atunci să-i injecteze substanța letală, apoi să verifice dacă e mort de-a binelea, înainte să-l trimită pachet, la grămadă cu alții, în saci de plastic, la Protan? Acum trei ani ajungeau câini încă vii în incineratoarele Protanului. Există deci careva care – rațional fiind – își imaginează că ar fi altfel, mai ales cu criza asta, când 50 de euro de potaie ar ajunge să hrănească toate gurile implicate în operațiune și familiile lor?

Program integrat de sterilizare, microcipare, cazare și returnare

Dezavantaje:

  • Costisitor pe termen scurt (cu cazare minim trei zile, medicație, masă, îngrijire post-operatorie, o sterilizare costă vreo sută și ceva de euro)
  • Multe dintre animale revin pe stradă și nu mușcă cu fundul, ci cu botul, cum zicea cineva

Avantaje:

  • Sterilizezi sursele (animalele din gospodării), scapi de efecte (nu se mai reproduc, proprietarii nu mai au cum să abandoneze pui, iar dacă abandonează adulții, sterilizați fiind, nu se mai pot înmulți
  • microciparea ajută la depistarea abandonului și pedepsirea conform legii (ar fi exemple bune, s-ar lecui românul de abandonat animale)
  • teritoriile ocupate deja cu câini care nu sunt agresivi cu oamenii devin mai greu accesibile altor haite (măcar știi zonele cu câini pașnici)
  • microciparea ajută la identificarea stăpânilor, în caz că animalele mușcă și ai pe cine trage la răspundere
  • contribuie la educarea populației (vrei animal, ai responsabilități și obligații, nu îl poți arunca dacă te saturi de el, nu poți produce pui numai că ți se pare că e „drăguț” sau „natural, că așa vrea Domnul”)
  • pedepsirea abuzurilor contribuie la schimbarea mentalităților (norma juridică se poat impune în timp ca normă morală, dacă nu se întâmplă firesc, adică invers)
  • animalul sterilizat are un istoric ce poate fi verificat, fiind viu si microcipat, animalul nu dispare, ca în cazul eutanasierii (deci se pot urmări banii, care devin ceva mai greu de furat)

Ar mai fi și calculul cu cheltuielile pentru persoanele mușcate versus cheltuielile cu eutanasia și îmi povestea o prietenă, studentă pe vremea aia la Medicină Veterinară, că eutanasierea ar cheltui într-un an cât în zece ani de vaccinări antirabice la victimele mușcăturilor de câine.

Mai era și o statistică (pe care trebuie să o caut, neapărat) care arăta că, din cele câteva sute de cazuri de oameni mușcați care se prezintă la Babeș pentru antirabic, mult peste jumătate (nu mai țin minte procentul exact)  sunt cauzate de câini cu stăpân.

Cert este că, de fapt, tocmai judecata rațională este cea care duce la concluzia că eutanasia câinilor este inutilă.

  • Nu rezolvă problema (câinii morți se înlocuiesc în fiecare primăvară și toamă cu câini vii, proaspeți
  • Nu tratează cauza (proprietarii iresponsabili care își înmulțesc animalele de casă și n-au cui da puii, așa că îi lasă pe stradă)
  • Este inuman și crud
  • Există alternativă
  • Perpetuează un vid de valoare și educație, întreține mentalități perimate
  • Este ușor de fraudat

Eutanasierea în masă ar satisface însă furia celor mușcați, a celor care se tem, a celor neputincioși în a schimba ceva în instituțiile responsabile și în stat în esența lui.

A susține eutanasia este, de fapt, irațional. Pentru că nu trece mai departe de efecte de moment, de instant gratification. Ființele raționale pot gândi și trebuie să gândească mai departe de aici și acum. Nu de alta, dar există mâine și ar fi stupid să ne găsim iar în punctul de unde am plecat.